Decizia ÎCCJ nr. 316/2025 (HP)Punctul X

X. Înalta Curte de Casație și Justiție Asupra admisibilității sesizării 32. Sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, în temeiul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții de admisibilitate: – existența unei cauze în curs de judecată, în primă instanță sau în calea de atac, dintre cele prevăzute limitativ la art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024; ... – existența unei chestiuni de drept; ... – de lămurirea chestiunii de drept să depindă soluționarea pe fond a cauzei; ... – chestiunea de drept să nu fi făcut obiectul statuării Înaltei Curți de Casație și Justiție și nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare. ... ... 33. Evaluarea elementelor sesizării relevă întrunirea doar în parte a acestor condiții de admisibilitate. ... 34. Astfel, prima condiție este îndeplinită, întrucât cauza în care s-a formulat sesizarea are ca obiect drepturi salariale. Cauza se află pe rolul Curții de Apel Ploiești - Secția I civilă, instanță care este învestită cu soluționarea apelului. ... 35. În ceea ce privește identificarea unei chestiuni de drept care ar putea face obiect al sesizării în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, aceasta nu poate fi desprinsă de cerința conturată în jurisprudența dezvoltată de instanța supremă în legătură cu această condiție, aceea de a se identifica o problemă de drept care necesită cu pregnanță a fi lămurită, care să prezinte o dificultate suficient de mare, în măsură să reclame intervenția instanței supreme în scopul rezolvării de principiu a chestiunii de drept. ... 36. Chestiunea de drept trebuie să fie una reală și veritabilă, iar o atare calificare există numai atunci când norma supusă analizei este îndoielnică, lacunară sau neclară, fiind susceptibilă să constituie izvorul unor interpretări divergente și, în consecință, al unei practici judiciare neunitare. ... 37. O interpretare contrară ar rezuma rolul instanțelor de drept comun la o simplă și mecanică activitate "de trimitere" și "de preluare", apoi, în hotărârile pronunțate, a dezlegărilor date în mecanismul hotărârii prealabile, în timp ce Înaltei Curți de Casație și Justiție i-ar atribui funcții similare instanței care judecă prin delegare. ... 38. În legătură cu acest aspect, se observă că art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 coincide în conținut cu art. 519 din Codul de procedură civilă, astfel încât nu instituie vreo derogare de la dreptul comun. ... 39. De altfel, chiar expunerea de motive din preambulul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024 evocă nevoia clarificării unor "chestiuni dificile de drept", ceea ce consolidează concluzia necesității existenței unei chestiuni de drept veritabile, a cărei lămurire justifică declanșarea mecanismului hotărârii prealabile. ... 40. Prin urmare, văzând și norma de trimitere la prevederile Codului de procedură civilă din cuprinsul art. 4 al ordonanței de urgență, se constată că, și în cazul mecanismului instituit în baza Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, este pe deplin operantă noțiunea autonomă de "chestiune de drept", a cărei semnificație a fost conturată în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție referitoare la procedura prevăzută de art. 519-521 din Codul de procedură civilă, după cum s-a arătat anterior. ... 41. Așadar, pentru a demonstra necesitatea intervenției mecanismului de unificare a practicii judiciare, în chestiunea care se susține că necesită interpretare, autorul sesizării trebuie să semnaleze complexitatea, dualitatea sau precaritatea textelor de lege, fie prin raportare la anumite tendințe jurisprudențiale, fie prin dezvoltarea unor puncte de vedere argumentate, pentru a da temei inițierii mecanismului de unificare jurisprudențială reprezentat de hotărârea prealabilă. ... 42. Prin raportare la aceste exigențe, decurgând din condiția privind ivirea unei chestiuni de drept, se constată că sesizarea formulată în cauză nu privește o reală chestiune de drept, generată de nevoia lămuririi sensului și înțelesului unei norme de drept imperfecte, lacunare sau neclare, aptă să devină sursă a unor interpretări divergente și, pe cale de consecință, a unei jurisprudențe neunitare, date fiind argumentele care urmează. ... 43. Astfel, așa cum rezultă din conținutul încheierii de sesizare, instanța de trimitere dă sintagmei "chestiune de drept", prevăzută de art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, înțelesul oricărei probleme de drept ce se ivește în litigiile ce se circumscriu acestui act normativ, independent de dificultatea de interpretare și de orice analiză din această perspectivă. ... 44. Subsecvent acestei evaluări greșite în legătură cu întrunirea cerințelor legale pentru sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, instanța de trimitere apreciază că se impune declanșarea mecanismului hotărârii prealabile în ceea ce privește interpretarea pct. 5^1 din nota de la pct. 2 al cap. I din anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, anume dacă prevederile sunt aplicabile unui psiholog practicant având atestat de psiholog cu drept de liberă practică în specialitatea psihologie clinică, ce își desfășoară activitatea în cadrul unităților de asistență socială. ... 45. Însă, așa cum s-a arătat, nu orice chestiune de drept subsumată cauzei acțiunii deduse judecății poate face obiectul unei sesizări formulate în temeiul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, iar completul de judecată învestit cu soluționarea pricinii în calea de atac avea obligația, prevăzută în mod expres la art. 2 alin. (1) din ordonanța de urgență, de a verifica și constata dacă sunt întrunite toate condițiile de admisibilitate pentru sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, inclusiv stabilirea existenței unei chestiuni de drept veritabile, argumentând în ce constă dificultatea de interpretare, potențial generatoare de jurisprudență neunitară. ... 46. Din această perspectivă se observă că însăși instanța de trimitere subliniază că nu are dificultăți în interpretarea normei juridice ce constituie obiectul chestiunii de drept cu care a fost învestită instanța supremă, concluzionând că textul legal este clar, nesusceptibil de o interpretare divergentă. Se reține, totodată, că instanța de trimitere a ajuns la concluzia menționată ca urmare a analizării textului legal, neidentificând aspecte de natură să contureze caracterul lacunar, imperfect sau neclar al normei de drept. ... 47. Prin urmare, se constată că dispozițiile legale vizate de sesizare sunt clare și univoce și nu au aptitudinea de a genera vreo interpretare concurentă aceleia care se impune cu evidență. ... ...