Decizia CCR nr. 472/2019Punctul 14

14. Cu privire la libertatea economică prevăzută ca atare de Constituție, precizează că autoarele excepției nu se referă la sensul dat de prevederile Legii fundamentale (posibilitatea de a avea o inițiativă economică și de a desfășura o activitate în scopuri de profit), ci, în realitate, se referă la un drept subiectiv propriu, care în acest moment este un drept eventual. Or, Curtea Constituțională, atunci când analizează încălcarea unui drept fundamental, în speță a libertății economice, nu se raportează la drepturi subiective concrete, ci la cele cu caracter de generalitate care au fost ridicate la rangul de valori supreme protejate la nivel constituțional. Din această perspectivă, excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, dar, totodată este și neîntemeiată, deoarece art. 45 din Constituție, prin sintagma în limitele legii, instituie o regulă fundamentală cu privire la faptul că legiuitorul are o marjă de apreciere. Or, starea de monopol natural este instituită și definită prin legislația care reglementează în materia energiei electrice, fiind, prin urmare, prevăzută de o normă legală, astfel că în acest context, prin raportare la art. 53 din Constituție, excepția de neconstituționalitate ar trebui respinsă de plano ca neîntemeiată. În continuare, precizează că, în speță, este vorba despre cel mult o restrângere a exercițiului unui drept, respectiv dreptul de a presta o anumită activitate economică, iar nu a unui drept fundamental, context în care prezintă aspecte ce țin de verificarea criteriilor prevăzute de art. 53 din Constituție și concluzionează că, raportat la aceste condiții, este justificată această modalitate de reglementare. ...