Decizia CCR nr. 472/2019Punctul 6

6. În continuare, face trimitere la raportul dintre drepturile fundamentale reglementate de Constituție și puterile Parlamentului, atât înainte de adoptarea Constituției din anul 1991, cât și după revizuirea acesteia în anul 2003. Astfel, arată că art. 53 din Constituție stabilește anumite cerințe pe care trebuie să le îndeplinească orice ingerință a legiuitorului asupra unui drept fundamental, nefiind permisă o atingere a existenței dreptului sau libertății fundamentale. Or, monopolul instituit întrun anumit domeniu, cum ar fi cel energetic, înseamnă lipsa libertății economice, respectiv negarea în totalitate a acesteia, context în care exemplifică și arată că, spre exemplu, reglementările tarifelor sunt aspecte ce țin de exercițiul unui drept, iar monopolul înseamnă atingerea adusă înseși existenței dreptului, ceea ce este contrar prevederilor constituționale. În această situație, instanța de contencios constituțional nu mai trebuie să verifice îndeplinirea celorlalte cerințe stabilite de art. 53 din Constituție, raportat la art. 45 cu privire la libertatea economică; numai în subsidiar, în măsura în care Curtea Constituțională consideră că Parlamentul are totuși o asemenea putere și art. 53 din Constituție permite să se aducă atingere existenței dreptului sau libertății fundamentale, atunci trebuie analizat care sunt obiectivele de interes public pe care și le-a propus legiuitorul și dacă există și alte posibilități și alternative ce nu ar implica încălcarea unei libertăți fundamentale. ...