Decizia CCR nr. 472/2019Punctul 22

22. Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă. În acest context, precizează că autoarele excepției solicită o interpretare a unui text de lege. Astfel, o asemenea interpretare, pe o sintagmă confuză, ar fi posibilă, pentru lămurirea acesteia. Însă se solicită o interpretare pe mai multe texte, simultan, coroborate, care să conducă la o anumită concluzie, o anumită soluție pe care trebuie să o urmeze instanța de judecată și care nu poate forma obiectul controlului de constituționalitate. Concret, se solicită o interpretare coroborată a tuturor textelor criticate, din care să rezulte un monopol. De asemenea, învederează faptul că problematica de principiu, existența unui pretins monopol pe piața energiei electrice, a mai format obiectul controlului de constituționalitate, respectiv normele cuprinse în legislația anterioară, sens în care menționează Decizia nr. 53 din 5 februarie 2014 și Decizia nr. 609 din 4 noiembrie 2014. Practic, acest monopol este stabilit prin autoritatea unică - Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei. Cu privire la această autoritate, prin deciziile menționate, Curtea Constituțională a statuat că domeniul energiei electrice are nevoie de un cadru specializat, monitorizat de autorități competente, la nivelul unor operatori care se supun în totalitate legislației specifice naționale și europene; aceste condiții sunt întrunite de operatorul de piață, proiectat în forma operatorului unic reglementat de autoritatea de reglementare în domeniul energiei, care, practic, nu este un concurent pe piață, ci un arbitru. Existența mai multor administratori ar implica o decizie de liberalizare atât a pieței de intermediere a tranzacțiilor cu energie, cât și a pieței de echilibrare, decizie ce nu poate fi luată decât la nivelul Guvernului României. Or, Curtea Constituțională nu are posibilitatea de a sancționa oportunitatea sau eficiența politicilor economice adoptate de stat. În continuare, arată că actele subsecvente emise de Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei prin care se acordă concesiuni sau exploatarea unor rețele ale unor anumiți operatori privați sau de stat sunt acte administrative, ce nu pot forma obiectul controlului de constituționalitate. Prin urmare, apreciază că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă. ...