Decizia CCR nr. 487/2019Punctul 53

53. Curtea observă că Decizia nr. 405 din 15 iunie 2016 reprezintă o decizie interpretativă, astfel încât excepția de neconstituționalitate, care vizează înțelesul normei juridice care nu a fost exclus cadrului constituțional prin decizia antereferită, poate face obiectul controlului de constituționalitate. Raportat la aceste considerente, Curtea constată că, într-adevăr, autorii prezentei excepții de neconstituționalitate formulează critici care vizează textul de lege în forma ulterioară constatării neconstituționalității sale, respectiv critică sintagma „prin încălcarea legii“ susținând neclaritatea și imprevizibilitatea sa. Or, prin Decizia nr. 405 din 15 iunie 2016, Curtea a statuat în mod expres că „având în vedere consecința pe care reglementarea unei atribuții de serviciu o are în materia incriminării penale a acestei fapte (n.r. abuzul în serviciu), Curtea statuează că neîndeplinirea ori îndeplinirea defectuoasă a unui act trebuie analizată numai prin raportare la atribuții de serviciu reglementate expres prin legislația primară - legi și ordonanțe ale Guvernului. Aceasta deoarece adoptarea unor acte de reglementare secundară care vin să detalieze legislația primară se realizează doar în limitele și potrivit normelor care le ordonă“ (paragraful 60). Curtea a mai constatat că, în cazul în care neîndeplinirea ori defectuozitatea îndeplinirii unui act nu sar „raporta la atribuții de serviciu prevăzute într-un act normativ cu putere de lege, s-ar ajunge la situația ca în cazul infracțiunii de abuz în serviciu elementul material al acesteia să fie configurat atât de legiuitor, Parlament sau Guvern, cât și de alte organe, inclusiv persoane juridice de drept privat, în cazul fișei postului, ceea ce nu este de acceptat în sistemul juridic de drept penal“ (paragraful 64). În concluzie, Curtea a statuat că „în materie penală, principiul legalității incriminării, nullum crimen sine lege, nulla poena sine lege, impune ca numai legiuitorul primar să poată stabili conduita pe care destinatarul legii este obligat să o respecte, în caz contrar aceștia supunându-se sancțiunii penale“. Pentru aceste argumente, Curtea a constatat că „dispozițiile criticate încalcă prevederile art. 1 alin. (4) și (5) din Constituție prin faptul că permit configurarea elementului material al laturii obiective a infracțiunii de abuz în serviciu prin activitatea altor organe, altele decât Parlamentul - prin adoptarea legii, în temeiul art. 73 alin. (1) din Constituție -, sau Guvernul, prin adoptarea de ordonanțe și ordonanțe de urgență, în temeiul delegării legislative prevăzute de art. 115 din Constituție“. ...