Decizia CCR nr. 419/2019Punctul 50

50. Prin urmare, interdicția dobândirii calității de fondator intervine doar în condițiile și situațiile enumerate expres și limitativ de art. 6 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 și reprezintă consecința condamnării persoanei printr-o hotărâre judecătorească definitivă, pentru fapte sau infracțiuni care se află în legătură de cauzalitate directă cu activitatea comercială desfășurată. Curtea apreciază că doar această legătură determinantă, avută în vedere de instanță la momentul pronunțării hotărârii de condamnare, justifică aplicarea pedepsei complementare constând în interzicerea dreptului de a exercita calitatea de fondator și, ulterior, aplicarea măsurii restrictive de acces la o activitate economică în calitate de fondator al unei societăți. Altfel spus, consecințele penale și extrapenale constând în interzicerea exercitării unui drept fundamental (libertatea economică) nu pot decurge decât din natura infracțiunii comise, iar legătura directă între activitatea desfășurată și infracțiune („activitatea de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii“) poate fi constatată doar de instanța judecătorească competentă să soluționeze cauza penală. ...