Decizia CCR nr. 419/2019Paragraful 11

Contrar opiniei majoritare apreciez că pentru respectarea principiului bicameralismului nu este suficient să fie respectat doar al treilea criteriu stabilit de jurisprudența Curții Constituționale și acela doar în coordonatele sale generale. A susține, precum în opinia majoritară, că este suficient faptul că intenția legiuitorului a fost aceeași în cadrul ambelor camere parlamentare, anume aceea de a diminua standardele de integritate și onorabilitate aplicabile doar fondatorilor societăților, nu acoperă existența unor deosebiri majore de conținut juridic între formele adoptate de cele două Camere ale Parlamentului și existența unei configurații semnificativ diferite a normei juridice vizate. În viziunea camerei prime sesizate această diminuare a fost considerată a fi suficientă prin eliminarea infracțiunilor de corupție și păstrarea interdicției cu titlu general, în vreme ce, în viziunea camerei decizionale, nu infracțiunile de corupție trebuiau eliminate din rândul cauzelor de incapacitate specială de folosință, ci modalitatea în care operează aceasta în concret, anume nu ca efect al oricărei condamnări pentru săvârșirea acelor infracțiuni, ci numai dacă în cauzele penale respective s-a pronunțat o pedeapsă complementară referitoare la interzicerea desfășurării activității de care respectiva persoană condamnată s-a folosit pentru săvârșirea acelei infracțiuni. Dat fiind că, în practică, instanțele judecătorești pronunță pedepsele complementare printr-o referire generică la prevederile art. 66 alin. (1) lit. g) din Codul penal, și nu prin precizarea în concret a conduitei ce se interzice în fiecare caz în parte, această nouă viziune legislativă este echivalentă cu o desființare de facto a acestei cauze de incapacitate specială de folosință și revine la a spune că la nivelul Camerei decizionale a operat o schimbare radicală a legii pe care prima cameră sesizată nu avea cum să o dezbată. Bicameralismul nu înseamnă că ambele camere trebuie să adopte soluții legislative identice, dar nici nu poate însemna că fiecare cameră parlamentară adoptă texte normative distincte pentru atingerea unui obiectiv comun.