Decizia CCR nr. 419/2019Punctul 34

34. Pornind de la premisa că legea este, cu aportul specific al fiecărei Camere, opera întregului Parlament, Curtea reține că autoritatea legiuitoare trebuie să respecte principiile constituționale în virtutea cărora o lege nu poate fi adoptată de către o singură Cameră. Din analiza comparativă a conținutului normativ al actelor adoptate în prima Cameră sesizată (Senatul), respectiv în Camera decizională (Camera Deputaților), Curtea observă că, pe de o parte, prima Cameră sesizată (Senatul, în ședința plenului din 2 mai 2018) nu își însușește modificarea dispozițiilor art. 6 alin. (2) din Legea societăților nr. 31/1990 și respinge propunerea legislativă, iar, pe de altă parte, Camera decizională (Camera Deputaților, în ședința plenului din 10 aprilie 2019), de asemenea, nu își însușește modificarea dispozițiilor art. 6 alin. (2) din Legea societăților nr. 31/1990 în sensul eliminării cazului de condamnare pentru „infracțiuni de corupție“, însă modifică textul legal, în sensul circumscrierii interdicției de a fonda o societate numai cu privire la persoanele condamnate pentru infracțiunile expres enumerate pentru care, prin hotărârea judecătorească definitivă de condamnare, se dispune pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a exercita calitatea de fondator. Așadar, Curtea observă că, deși forma supusă aprobării Senatului, prima Cameră sesizată, diferă de cea adoptată de Camera Deputaților, Cameră decizională, între cele două forme ale legii nu există o diferență majoră de conținut, întrucât legea finală nu se îndepărtează de la scopul urmărit de inițiator, și anume circumscrierea interdicției referitoare la calitatea de fondator al unei societăți. ...