Decizia ÎCCJ nr. 341/2025 (HP)Punctul XI

XI. Înalta Curte de Casație și Justiție 37. Prealabil analizei în fond a chestiunii de drept supuse dezlegării, trebuie să se verifice dacă sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de lege pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile. ... 38. Potrivit dispozițiilor art. 519 din Codul procedură civilă: „Dacă, în cursul judecății, un complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului, învestit cu soluționarea cauzei în ultimă instanță, constatând că o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, este nouă și asupra acesteia Înalta Curte de Casație și Justiție nu a mai statuat și nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va putea solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre, prin care să dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată.“ ... 39. Conform prevederilor art. 520 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „Sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție se face de completul de judecată după dezbateri contradictorii, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 519, prin încheiere care nu este supusă niciunei căi de atac. Dacă prin încheiere se dispune sesizarea, aceasta va cuprinde motivele care susțin admisibilitatea sesizării potrivit dispozițiilor art. 519, punctul de vedere al completului de judecată și al părților.“ ... 40. Din analiza dispozițiilor legale precizate rezultă că deschiderea procedurii hotărârii prealabile este posibilă numai în cazul în care sunt îndeplinite, în mod cumulativ, următoarele condiții de admisibilitate: existența unei cauze aflate în curs de judecată; cauza să se afle în competența legală a unui complet de judecată din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție, curții de apel sau tribunalului, care să judece pricina în ultimă instanță; să existe o chestiune de drept veritabilă, susceptibilă să dea naștere unor interpretări diferite, pentru care să fie necesară o rezolvare de principiu; soluționarea pe fond a cauzei să depindă de chestiunea de drept; chestiunea de drept să prezinte caracter de noutate; Înalta Curte să nu fi statuat asupra chestiunii de drept, iar aceasta să nu facă obiectul vreunui recurs în interesul legii în curs de soluționare. ... 41. Evaluând elementele sesizării, în scopul verificării admisibilității acesteia, se constată că sunt îndeplinite doar unele dintre cerințele legale mai sus enunțate. ... 42. Astfel, primele două condiții se verifică, întrucât cauza se află pe rolul unui complet de apel al Tribunalului Buzău - Secția I civilă, care, în raport cu obiectul cererii de chemare în judecată (evacuare), judecă litigiul în ultimă instanță, concluzie ce rezultă în urma coroborării dispozițiilor art. 483 alin. (2) cu cele ale art. 94 lit. d) din Codul de procedură civilă. Prin urmare, decizia prin care instanța de trimitere va soluționa calea de atac a apelului nu este supusă recursului, fiind definitivă, în conformitate cu prevederile art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I din Codul de procedură civilă. ... 43. De asemenea, soluționarea pe fond a cauzei depinde de chestiunea de drept a cărei lămurire se cere, întrucât, prin intermediul motivelor de apel, a fost criticată inclusiv soluția primei instanțe de respingere a excepției lipsei calității de reprezentant a doamnei B pentru asociația de proprietari reclamantă, context în care instanța de trimitere a învederat că se impun interpretarea și aplicarea prevederilor art. 21 și ale art. 57 lit. a) din Legea nr. 196/2018. ... 44. Totodată, în urma consultării evidențelor întocmite la nivelul instanței supreme, a rezultat că problema de drept supusă dezlegării nu a făcut obiectul statuării Înaltei Curți de Casație și Justiție și nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, astfel că și această cerință legală este îndeplinită. ... 45. Referitor la condițiile ca problema de drept să fie veritabilă, precum și să prezinte caracter de noutate, se constată că acestea nu sunt îndeplinite, astfel că nu este posibilă declanșarea mecanismului pronunțării unei hotărâri prealabile. ... 46. În ceea ce privește caracterul veritabil al chestiunii de drept, în jurisprudența Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept s-a reținut că problema de drept care se cere a fi lămurită trebuie să presupună serioase dificultăți de interpretare a unor dispoziții legale imperfecte, lacunare ori contradictorii, astfel încât să necesite rezolvarea de principiu în procedura hotărârii prealabile, iar nu interpretarea și aplicarea unui text de lege clar, în raport cu circumstanțele particulare ale litigiului, ori existența unor simple obstacole, ce ar putea fi înlăturate printr-o reflecție mai aprofundată a judecătorului cauzei. ... 47. Cu alte cuvinte, problema de drept trebuie să fie susceptibilă de interpretări diferite și controversate, din cauza lipsei de claritate a normei juridice, a caracterului incomplet al acesteia, susceptibil de mai multe sensuri ori accepțiuni justificate, față de imprecizia textului legal, care, pe baza interpretării, printr-o argumentație juridică adecvată, consistentă, poate primi înțelesuri și aplicări divergente în situații cvasiidentice și poate determina o jurisprudență neunitară. ... 48. Tot în jurisprudența Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept s-a statuat că natura complexă sau, după caz, precară a normei legale, de natură a conduce la interpretări diferite, precum și dificultatea instanței de trimitere în a-și însuși o anumită interpretare trebuie să fie reflectate în încheierea de sesizare, care se impune a fi motivată astfel încât să releve reflecția asupra diferitelor variante de interpretare posibile, să se întrevadă explicit pragul de dificultate al întrebării și în ce măsură acesta depășește obligația instanței de judecată de a interpreta și a aplica legea în cadrul soluționării unui litigiu, întrucât simpla dilemă cu privire la sensul unui text de lege nu poate declanșa mecanismul hotărârii prealabile. ... 49. Prin urmare, concluzia instanței de trimitere că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate pentru sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, urmată de expunerea clară a punctului său de vedere, care nu indică în concret nicio dificultate de interpretare și aplicare a normei de drept, nu este suficientă, fiind necesară prezentarea argumentelor pentru care există o dificultate reală de interpretare, întrucât art. 519 din Codul de procedură civilă se referă la dezlegarea de principiu a unei chestiuni de drept esențiale și controversate, care prezintă o dificultate suficient de mare, rezultată din dispoziții legale complexe, îndoielnice sau lacunare. ... 50. Or, în cuprinsul încheierii de sesizare, instanța de trimitere, pe de o parte, nu a motivat îndeplinirea condiției privind caracterul veritabil al chestiunii de drept, învederând doar că, la nivelul Tribunalului Buzău, practica nu este unitară, iar, pe de altă parte, a expus o interpretare clară asupra problemei de drept în discuție, fără a prezenta și a argumenta diferite interpretări posibile ale dispozițiilor art. 21 și ale art. 57 lit. a) din Legea nr. 196/2018 sau elemente care să conducă la concluzia că acestea ar avea un caracter complex, lacunar ori contradictoriu. ... 51. În acest context se reține că instanța de trimitere nu se confruntă cu o reală dificultate de interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 21 și ale art. 57 lit. a) din Legea nr. 196/2018, care să necesite declanșarea mecanismului hotărârii prealabile. În condițiile în care din cuprinsul actului de sesizare nu rezultă dificultatea interpretării normelor de drept în discuție, ci doar nevoia instanței de trimitere de confirmare a propriei modalități de interpretare, nu se poate reține că problema de drept care se cere a fi lămurită prezintă o dificultate suficient de mare. Instanța supremă nu poate fi învestită, în cadrul acestei proceduri specifice, cu interpretarea și aplicarea legii în scopul soluționării efective a unei cauze, întrucât această operațiune intră în competența exclusivă a instanței de judecată. ... 52. În aceeași ordine de idei, analizând hotărârile judecătorești definitive înaintate de curțile de apel, se constată că instanțele de judecată nu s-au confruntat cu un grad mare de dificultate atunci când au avut de interpretat și aplicat, în cauzele cu care au fost învestite, prevederile art. 21 și ale art. 57 lit. a) din Legea nr. 196/2018. Împrejurarea că există două orientări jurisprudențiale nu este, prin ea însăși, de natură a conduce la concluzia că textele de lege a căror lămurire se solicită au caracter complex, lacunar ori contradictoriu, urmând a fi valorificată infra în cadrul analizei condiției legale privind caracterul de noutate al chestiunii de drept. ... 53. În concluzie, observând atât încheierea de sesizare, cât și hotărârile judecătorești înaintate de curțile de apel, se constată că rezolvarea chestiunii de drept ce face obiectul sesizării presupune realizarea unui raționament judiciar simplu, prin aplicarea unor instrumente juridice uzuale, în scopul stabilirii sensului noțiunilor folosite de legiuitor și a scopului avut în vedere de acesta la edictarea normelor în discuție, ceea ce reprezintă o chestiune obișnuită cu care se confruntă, în mod permanent, instanțele de judecată și care, raportat la elementele concrete ale cauzei, nu prezintă o dificultate suficient de mare, care să fie născută dintr-un text legal complex, contradictoriu, incomplet sau neclar. ... 54. În considerarea celor expuse se reține că problema de drept ce face obiectul sesizării nu este una veritabilă, susceptibilă să dea naștere unor dificultăți de interpretare a unor dispoziții legale imperfecte, lacunare, contradictorii, de natură să reclame intervenția instanței supreme, pe calea mecanismului de unificare jurisprudențială reglementat la art. 519 din Codul de procedură civilă, astfel că instanța de trimitere, în urma folosirii adecvate a metodelor de interpretare a normelor juridice, poate ajunge facil la o corectă interpretare și aplicare a prevederilor art. 21 alin. (3) și ale art. 57 lit. a) din Legea nr. 196/2018. ... 55. Referitor la caracterul de noutate al problemei de drept, în jurisprudența Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept s-a reținut că, în absența unei definiții legale a noțiunii de „noutate“, această cerință este îndeplinită atunci când problema de drept își are izvorul în reglementări nou-intrate în vigoare, iar instanțele de judecată nu i-au dat încă o anumită interpretare și aplicare ori dacă se impun anumite clarificări, într-un context legislativ nou sau modificat, de natură să impună reevaluarea sau reinterpretarea normei de drept analizate. ... 56. În egală măsură, noutatea chestiunii de drept poate constitui și atributul unei reglementări mai vechi, dar asupra căreia instanțele de judecată sunt chemate să se pronunțe în prezent, atunci când aplicarea frecventă a normei juridice a devenit actuală, iar textele de lege supuse interpretării suscită recent o dificultate a aplicării acestora și creează premisele apariției unei practici neunitare la nivel național. ... 57. Așadar, indiferent că este vorba despre o reglementare legislativă nou-intrată în vigoare sau despre una mai veche, esențial este ca problema de drept care face obiectul sesizării să fie susceptibilă de a genera în viitor o practică neunitară. ... 58. Însă, pe măsură ce chestiunea de drept a primit o dezlegare din partea instanțelor de judecată, în urma interpretării dispozițiilor legale, concretizată într-o practică judiciară consacrată, fie chiar și neunitară, caracterul de noutate se pierde, opiniile jurisprudențiale izolate nefiind în măsură să justifice declanșarea mecanismului pronunțării unei hotărâri prealabile. ... 59. Cu alte cuvinte, depășirea unei jurisprudențe în curs de formare și conturarea unei practici judiciare în legătură cu chestiunea de drept respectivă conduc la concluzia caracterului inadmisibil al sesizării, întrucât scopul hotărârii prealabile nu mai poate fi atins. În măsura în care există un număr semnificativ de hotărâri judecătorești definitive, prin care să se fi soluționat, în mod diferit, o problemă de drept, mecanismul legal de unificare a practicii judiciare este cel cu funcție de reglare, și anume recursul în interesul legii. Într-adevăr, având în vedere scopul hotărârii prealabile - prevenirea apariției unei practici judiciare neunitare - și necesitatea de a se evita paralelismul și suprapunerea cu mecanismul recursului în interesul legii, procedura hotărârii prealabile nu poate fi declanșată pentru a se da o soluție unei practici divergente deja existente, nefiind îndeplinită condiția noutății. ... 60. În acești parametri de evaluare a cerinței noutății chestiunii de drept se constată, ca urmare a analizei hotărârilor judecătorești transmise de curțile de apel, că s-a depășit stadiul unei practici incipiente și că problema de drept ce face obiectul sesizării a primit deja dezlegare din partea instanțelor de judecată, fiind conturată o practică judiciară consistentă cu privire la modalitatea de interpretare și aplicare a prevederilor art. 21 și ale art. 57 lit. a) din Legea nr. 196/2018. ... 61. Astfel, cu privire la primele două întrebări, ce vizează interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 21 din Legea nr. 196/2018, s-au conturat două orientări jurisprudențiale, unele instanțe considerând că alegerea unei noi persoane în organele de conducere ale asociației de proprietari constituie modificare de statut și trebuie înregistrată la judecătorie, iar alte instanțe apreciind că nu este vorba despre modificare de statut, astfel că nu trebuie înregistrată la judecătorie. ... 62. Și în ceea ce privește a treia întrebare, vizând interpretarea și aplicarea prevederilor art. 57 lit. a) din Legea nr. 196/2018, există două orientări jurisprudențiale, unele instanțe apreciind că președintele asociației de proprietari poate reprezenta asociația în fața instanțelor de judecată doar în baza unui mandat special, acordat de adunarea generală (cu excepția situației în care obiectul acțiunii constă în obligarea la plata cotelor la întreținere restante), în timp ce alte instanțe consideră că președintele este reprezentantul legal al asociației de proprietari, în baza mandatului „implicit“ acordat prin alegerea sa în adunarea generală. ... 63. Existența unei practici judiciare conturate, în legătură cu toate cele trei întrebări formulate de instanța de trimitere, conduce la concluzia că nu mai poate fi sesizată instanța supremă pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile, întrucât scopul preîntâmpinării practicii neunitare nu mai poate fi atins. A aprecia altfel înseamnă a accepta ca, în cadrul procedurii hotărârii prealabile, Înalta Curte să nu se pronunțe asupra unei probleme de drept în legătură cu care practica judiciară este inexistentă sau doar incipientă, ci să confirme sau, după caz, să infirme interpretările jurisprudențiale deja existente, cu nesocotirea dispozițiilor art. 519 din Codul de procedură civilă, în partea lor privitoare la scopul și condițiile hotărârii prealabile. ... 64. Mai este de notat că dispozițiile art. 15 alin. (3) din Legea nr. 196/2018, care reglementează conținutul statutului asociației de proprietari, sunt similare celor din vechea reglementare, respectiv prevederilor art. 6 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.588/2007, iar dispozițiile art. 21 alin. (3) din Legea nr. 196/2018, potrivit cărora orice modificare sau completare a statutului sau a acordului de asociere se înregistrează la judecătorie, sunt identice cu prevederile art. 8 alin. (2) din Legea nr. 230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, cu modificările și completările ulterioare (Legea nr. 230/2007). În atare situație nu se poate susține că prevederile art. 21 alin. (3) , raportate la cele ale art. 15 alin. (3) din Legea nr. 196/2018, care preiau soluția legislativă din vechea reglementare, ce a generat o jurisprudență amplă în perioada 2007-2018, mai pot sta la baza unei sesizări întemeiate pe dispozițiile art. 519 din Codul de procedură civilă. ... 65. În egală măsură, chestiunea privind reprezentarea judiciară a asociației de proprietari de către președintele ales în adunarea generală, reglementată prin dispozițiile art. 57 lit. a) și ale art. 78 alin. (2) din Legea nr. 196/2018, a făcut obiectul unei practici judiciare consistente sub vechea reglementare [art. 31 alin. (1) și art. 50 din Legea nr. 230/2007], astfel că nici aceasta nu prezintă caracter de noutate. ... 66. Întrucât mecanismul hotărârii prealabile nu poate fi valorificat decât în condițiile reglementate de art. 519 și 520 din Codul de procedură civilă și având în vedere că în cazul prezentei sesizări nu sunt îndeplinite două dintre aceste condiții, respectiv cele referitoare la dificultatea chestiunii de drept și la caracterul de noutate al acesteia, se impune ca sesizarea să fie respinsă, ca inadmisibilă. ... ...