Decizia CCR nr. 414/2019Punctul 1

1. Obligația de a consulta BCE în domenii ce vizează sistemul bancar european 1.1. Art. 282 alin. (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) arată că „Banca Centrală Europeană și băncile centrale naționale constituie Sistemul European al Băncilor Centrale (SEBC)“, iar alin. (5) al aceluiași articol stabilește că „În domeniile în care are atribuții, Banca Centrală Europeană este consultată asupra […] oricărui proiect de reglementare la nivel național și poate emite avize“. ... 1.2. Art. 127 alin. (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) precizează misiunile fundamentale care urmează să fie îndeplinite prin intermediul Sistemului European al Băncilor Centrale (SEBC); între acestea se numără și „deținerea și administrarea rezervelor valutare oficiale ale statelor membre“, care, conform alin. (3) al aceluiași articol, se realizează „fără a aduce atingere deținerii și administrării, de către guvernele statelor membre, a unor fonduri de rulment în valută“. Art. 127 alin. (4) TFUE precizează în termeni imperativi că BCE este consultată, între altele, „de autoritățile naționale, cu privire la orice proiect de reglementare în domeniile care sunt de competența sa“ și că ea „poate prezenta avize […] autorităților naționale“. ... 1.3. Anexat tratatelor primare și având aceeași valoare normativă, Protocolul (nr. 4) privind Statutul Sistemului European al Băncilor Centrale și al Băncii Centrale Europene reia și dezvoltă aceste dispoziții, în art. 7 subliniind importanța independenței în cadrul organizării SEBC în următorii termeni: „În conformitate cu articolul 130 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în exercitarea competențelor și în îndeplinirea misiunilor și îndatoririlor care le-au fost conferite prin tratate și prin prezentul statut, BCE, băncile centrale naționale sau membrii organelor lor de decizie nu pot solicita sau accepta instrucțiuni de la instituțiile, organele, oficiile și agențiile Uniunii, de la guvernele statelor membre sau de la orice alt organism. Instituțiile, organele, oficiile și agențiile Uniunii, precum și guvernele statelor membre se angajează să respecte acest principiu și să nu încerce să influențeze membrii organelor de decizie ale BCE sau ale băncilor centrale naționale în îndeplinirea misiunilor acestora“. ... 1.4. Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene arată în art. 5 alin. (1) că „Statele membre își coordonează politicile economice în cadrul Uniunii. […]“, iar în conformitate cu prevederile art. 2 alin. (3) din același tratat „Statele membre își coordonează politicile economice și de ocupare a forței de muncă în conformitate cu condițiile prevăzute în prezentul tratat.“ În plus, alineatul (5) din același articol 2 al TFUE precizează că, în acele domenii în care Uniunea are competențe de coordonare, ea poate adopta acte obligatorii din punct de vedere juridic, dar acestea nu înlocuiesc competența decizională a statelor și nici nu le obligă pe acestea din urmă la armonizare legislativă ori la armonizarea practicilor lor instituționale. În baza alineatului (6) din articolul 2 TFUE „Întinderea și condițiile exercitării competențelor Uniunii sunt stabilite prin dispozițiile tratatelor referitoare la fiecare domeniu“. ... 1.5. Din toate cele de mai sus rezultă că în domeniul politicilor economice Uniunea Europeană dispune de competențe decizionale proprii, anume competențe de coordonare. În materia deținerii și administrării rezervelor valutare oficiale ale statelor membre Uniunea își realizează aceste competențe prin intermediul SEBC, alcătuit din BCE și băncile centrale naționale, iar BCE trebuie consultată asupra oricărui proiect de reglementare la nivel național din domeniile care sunt de competența sa. În plus, toate componentele SEBC, adică atât BCE, cât și băncile naționale, au garantată prin norme din dreptul originar al Uniunii Europene independență în exercitarea competențelor și în îndeplinirea misiunilor ce le-au fost conferite, în sensul că nu pot solicita sau accepta instrucțiuni de la nicio autoritate națională sau instituție a Uniunii. Așa cum a precizat Curtea de Justiție a UE (CJUE) în cauza C-619/18, Comisia c. Poloniei din 24 iunie 2019, „după cum reiese din cuprinsul articolului 49 TUE, care prevede posibilitatea oricărui stat european de a solicita să devină membru al Uniunii, aceasta regrupează state care au aderat liber și voluntar la valorile comune prevăzute la articolul 2 TUE, respectă aceste valori și se angajează să le promoveze, dreptul Uniunii întemeindu-se astfel pe premisa fundamentală potrivit căreia fiecare stat membru împărtășește cu toate celelalte state membre, și recunoaște că acestea împărtășesc cu el, valorile menționate“. Din acest motiv, în materie de politici economice în genere și în materia deținerii și administrării rezervelor valutare oficiale ale statelor membre în particular, cu prilejul adoptării unui act normativ intern de către statele membre ale Uniunii Europene consultarea BCE nu este lăsată la latitudinea statelor. ... 1.6. La adoptarea Legii de modificare a art. 30 din Legea nr. 312/2004 Parlamentul României (autoritate națională) nu a consultat BCE, așa cum era obligat să facă în baza art. 148 din Constituția României. ... 1.7. În speță nu este vorba de aplicarea cu prioritate a dispozițiilor relevante din dreptul material al UE față de Legea nr. 312/2004, pentru a fi incidentă jurisprudența Curții Constituționale referitoare la utilizarea dreptului UE ca normă interpusă în cadrul controlului de constituționalitate, ci de nerespectarea unei obligații care decurge direct din tratatele constitutive ale UE și este opozabilă tuturor autorităților naționale care ar dori să adopte reglementări în domenii ce relevă o competență de coordonare a Uniunii. Chiar și atunci când exercită competențe care le sunt proprii, dar cu atât mai mult atunci când competențele lor interferează cu competențe de coordonare ale Uniunii Europene, statele membre sunt ținute să respecte obligațiile ce le revin și care rezultă din dreptul Uniunii Europene (a se vedea prin analogie CJUE, Raugevicius, C-247/17, punctul 45; CJUE, Rimšēvičs și BCE/Letonia, C-202/18 și C-238/18, 26 februarie 2019, punctul 57; CJUE, Comisia c. Poloniei, C-619/18, 24 iunie 2019, punctul 52). Ca atare, în prezenta cauză nu se pune în discuție alternativa pe fond a menținerii sau nu a rezervei valutare a României în străinătate și gradul în care o astfel de decizie ar fi compatibilă sau nu cu prevederile obligatorii ale tratatelor constitutive ale Uniunii Europene. Asupra acestor aspecte de drept material trebuiau consultate BCE și BNR pentru a permite legiuitorului adoptarea celei mai adecvate decizii și a-i prezerva marja de apreciere, inclusiv prin prisma prevederilor art. 135 alin. (2) lit. b) din Constituție. Curtea Constituțională nu a fost solicitată să se pronunțe pe fond, ci numai cu privire la respectarea tuturor etapelor din procedura de legiferare prevăzută de Constituția României. ... 1.8. Prin urmare, Parlamentul României avea obligația de a consulta BCE cu privire la actul normativ național care afectează o competență ce ține de SEBC, nu pentru a permite aplicarea cu prioritate a dreptului UE față de dreptul național, ci în virtutea faptului că, prin aderarea la Uniune, așa cum precizează art. 148 alin. (1) din Constituția României, a operat transferul unor atribuții către instituțiile europene și a devenit posibilă exercitarea în comun cu celelalte state membre a competențelor prevăzute în tratatele Uniunii Europene. Așa cum se afirmă în jurisprudența constantă a Curții Constituționale, în aplicarea art. 148 din Constituție, România aplică cu bună-credință obligațiile rezultate din actul aderării, neinterferând cu competențele Uniunii, fapt care face imposibilă adoptarea unui act normativ contrar regulilor obligatorii stabilite în dreptul Uniunii Europene, indiferent că este vorba de norme de procedură sau de norme de drept material. În virtutea art. 148 coroborat cu art. 1 alin. (3) și (5) din Constituție, în particular a alin. (4) al art. 148 din legea fundamentală, Parlamentul României avea obligația să solicite avizul BCE cu privire la Legea de modificare a art. 30 din Legea nr. 312/2004. ... 1.9. În concluzie, de vreme ce rolul consultativ al BCE în privința oricăror acte normative naționale care privesc deținerea și administrarea rezervelor valutare oficiale ale statelor membre ale Uniunii Europene este prevăzut în mod imperativ de tratatele constitutive ale Uniunii, care sunt obligatorii în baza art. 148 din Constituția României, inclusiv pentru Parlament, mai ales în cadrul procedurii de adoptare a legilor, actul normativ adoptat cu încălcarea acestei obligații este neconstituțional. ... 1.10. De altfel, și Curtea de Justiție a Uniunii Europene a arătat că obligația de consultare a BCE cu privire la orice act propus în domeniile care intră în competența sa vizează „în principal să asigure că autorul actului îl adoptă numai după ce a fost ascultat organul care, datorită funcțiilor specifice pe care le exercită în cadrul comunitar în domeniul respectiv și datorită gradului înalt de specializare de care se bucură, este deosebit de bine plasat pentru a contribui în mod util la procesul de adoptare avut în vedere“. (CJUE, Comisia Comunităților Europene v. BCE, C-11/00, 10 iulie 2003) ... ...