Decizia CCR nr. 415/2019Punctul 4

4. Astfel, art. 2 alin. (6) din Legea nr. 192/2006 instituie o obligație a judecătorului, procurorului, notarului public, avocatului, executorului judecătoresc și a consilierului juridic de a recomanda părții pe care o reprezintă soluționarea amiabilă a litigiului/conflictului prin procedura medierii, ceea ce contravine caracterului facultativ al acesteia, chiar dacă nu s-a prevăzut o sancțiune pentru neîndeplinirea acestei obligații. Art. 2 alin. (9) din Legea nr. 192/2006 face referire la proceduri obligatorii de soluționare amiabilă a conflictelor prevăzute de lege, ceea ce contravine caracterului facultativ al procedurii de mediere și poate conduce la interpretări neunitare. Art. 61 alin. (3) și (4) din Legea nr. 192/2006 obligă atât reclamantul să depună, odată cu cererea de chemare în judecată, dovada că s-a încercat soluționarea conflictului prin mediere, cât și instanța să solicite părților depunerea de probe în acest sens, cel târziu până la primul termen de judecată, ceea ce contravine caracterului facultativ al procedurii de mediere, chiar dacă nu s-a prevăzut o sancțiune pentru neîndeplinirea acestei obligații. ...