Decizia CCR nr. 560/2018Punctul 60

60. Referitor la critica privind art. I pct. 21 [cu referire la art. 76 din Legea nr. 192/2006] din Legea pentru modificarea și completarea Legii nr. 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator, autorul obiecției de neconstituționalitate în Dosarul nr. 1.167A/2018 susține că art. I pct. 21 din legea criticată - prin care se introduc două noi articole, art. 76 și 77, în Legea nr. 192/2006 - încalcă art. 21, art. 124 alin. (3) și art. 148 alin. (2) și (4) din Constituție, deoarece obligă părțile să parcurgă procedura medierii, ceea ce constituie o îngrădire a accesului liber la justiție, stabilit de art. 21 din Constituție. Se susține că, deși modificările aduse Legii nr. 192/2006 nu prevăd o sancțiune pentru neparcurgerea procedurii, totuși norma imperativă referitoare la dispunerea trimiterii părților la mediere determină suspendarea litigiului în cauză. De asemenea, obligativitatea trimiterii cauzei de către judecător pentru mediere, în cauzele care nu au fost soluționate în termen de 18 luni de la înregistrare, reprezintă o modalitate de temporizare a procedurii judiciare, contrară dispozițiilor constituționale referitoare la dreptul la un proces echitabil, sub aspectul duratei rezonabile a unui proces. În al doilea rând, se susține că această normă intră în contradicție cu prevederile art. 227 din Codul de procedură civilă și ale art. 5 din Directiva 2008/52/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 mai 2008, ceea ce aduce atingere și dispozițiilor constituționale ale art. 148 alin. (2) și (4) . În al treilea rând, se susține că art. 76 din legea criticată contravine art. 124 alin. (3) din Constituție, deoarece, prin instituirea obligației de a dispune trimiterea părților la mediere, este eliminată posibilitatea judecătorului de a evalua circumstanțele cauzei și de a aprecia când anume este necesară o astfel de recomandare. ...