Decizia CCR nr. 560/2018Punctul 59

59. Curtea observă că cele două texte criticate se aplică numai în ipoteza în care încercarea de soluționare a litigiului prin mediere a avut loc, textul art. 61 alin. (3) precizând expres că se aplică cu o condiție, și anume „dacă o astfel de încercare a avut loc“. În această ipoteză, instanța, odată cu comunicarea cererii de chemare în judecată, va solicita atât reclamantului, cât și pârâtului să depună dovada că au încercat soluționarea pe cale amiabilă a litigiului. Este evident că, numai în cazul în care vor opta pentru a încerca medierea, părțile vor trebui să aducă dovada că s-a încercat soluționarea conflictului prin mediere. Prin urmare, prin cele două texte de lege criticate nu este contrazis caracterul facultativ al procedurii de mediere, consacrat prin Decizia nr. 266 din 7 mai 2014, și, în consecință, nu sunt încălcate dispozițiile art. 147 alin. (4) din Constituție. În concluzie, obiecția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I pct. 18 [cu referire la art. 61 alin. (3) și (4) din Legea nr. 192/2006] din Legea pentru modificarea și completarea Legii nr. 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator este neîntemeiată. ...