Decizia CCR nr. 401/2019Punctul 16

16. Prin ipoteză, obligațiile prevăzute de art. 318 alin. (6) din Codul de procedură penală pot fi stabilite numai atunci când suspectul sau inculpatul este cunoscut. Or, într-o asemenea situație devin incidente prevederile art. 318 alin. (3) din același cod care îl obligă pe procuror ca la aprecierea interesului public în urmărirea faptei - deci la întemeierea în fapt a soluției de renunțare la urmărirea penală - să aibă în vedere nu doar materialitatea faptei [conținutul și împrejurările acesteia, modul și mijloacele de săvârșire, scopul urmărit, urmările produse sau care s-ar fi putut produce - art. 318 alin. (2) din Codul de procedură penală], ci și persoana suspectului sau a inculpatului, conduita sa anterioară și atitudinea de după săvârșirea infracțiunii, precum și eforturile depuse pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii. De asemenea, modul în care procurorul evaluează aceste din urmă aspecte se reflectă în conținutul concret al obligațiilor pe care le stabilește în sarcina inculpatului. ...