Decizia CCR nr. 391/2019Punctul 15

15. Pe fondul excepției de neconstituționalitate, Curtea observă că instanța invocă, în esență, o imprecizie a textului, ceea ce semnifică neconstituționalitatea acestuia în raport cu art. 1 alin. (5) din Constituție. Astfel cum se arată pe larg în motivarea excepției de neconstituționalitate, „se poate constata că atât în acțiunea introductivă a reclamantului, cât și în notele scrise depuse ulterior de acesta la dosarul cauzei, respectiv întâmpinările depuse de pârâți, notele lor scrise privind excepția de neconstituționalitate și alte categorii de apărări pe care le-au considerat necesare sunt multiple raționamente și analize centrate pe textul ce se supune cenzurii Curții Constituționale (...) cu mențiunea că părțile, încercând să argumenteze claritatea și fermitatea textului de lege, în special teza a doua a acestuia referitoare la prelungirea mandatului șefului Statului Major al Apărării, au emis raționamente total diferite, pornind practic de la aceeași premisă, și anume că funcția respectivă trebuie ocupată. (...) Atât reclamantul, cât și pârâții, din motivele ce le favorizează interesele procesuale imaginate de aceștia, induc ideea că lămurirea problemei juridice pe care o acoperă textul de lege din alineatul 5 al art. 39 ar fi numai o chestiune de interpretare, nu și una de neconstituționalitate a textului, inclusiv imprecizia acestuia cu conotație neconstituțională“. Totodată, instanța apreciază că, prin modul de redactare, textul criticat tinde să limiteze atribuțiile constituționale ale șefului statului, în ceea ce privește calitatea sa de comandant suprem al forțelor armate române, potrivit art. 92 alin. (1) teza întâi din Constituție, sens în care dezvoltă acest raționament, cu referire și la alte prevederi constituționale, mai sus menționate. ...