Decizia CCR nr. 363/2019Punctul 9

9. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarea excepției acesteia apreciază că, din analiza prevederilor art. 235 alin. (2) din Codul de procedură fiscală, se observă că organul fiscal ar putea executa garanția după respingerea contestației sau a acțiunii în contencios administrativ, numai în ultima zi de valabilitate a acesteia, dacă sunt îndeplinite cumulativ cele trei condiții stipulate la lit. a) -c) ale textului criticat. Susține că, în ipoteza practică în care acțiunea în contencios administrativ a unui contribuabil ar fi respinsă definitiv, organul fiscal ar executa garanția doar în ultima zi de valabilitate a acesteia, deși acțiunea contribuabilului a fost respinsă, iar instanța a stabilit definitiv că acesta datorează creanțe bugetului general consolidat. Rezultă, astfel, în opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, o situație juridică ipotetică în care statul, prin organele sale fiscale, centrale sau locale, deși are o creanță împotriva unui contribuabil, stabilită definitiv de către instanța de judecată, este nevoit să aștepte ultima zi de valabilitate a garanției pentru a o putea executa. Mai mult, executarea garanției în ultima zi de valabilitate a acesteia se poate face doar dacă sunt îndeplinite cumulativ cele trei condiții enumerate la art. 235 alin. (2) lit. a) -c) din Codul de procedură fiscală, sens în care menționează dispozițiile cuprinse la lit. b) potrivit cărora „contribuabilul/ plătitorul nu depune o nouă scrisoare de garanție/poliță de asigurare de garanție“. În această situație, în cazul în care în ultima zi de valabilitate sau anterior contribuabilul depune o nouă scrisoare de garanție bancară, chiar dacă printr-o decizie definitivă a instanței a fost stabilită creanța acestuia, garanția nu poate fi executată, deoarece nu ar fi îndeplinite cumulativ cele trei condiții. S-ar ajunge, astfel, în situația în care contribuabilul, cu o decizie definitivă a instanței prin care i-au fost stabilite sume de plată, ar putea depune permanent o scrisoare de garanție bancară, iar statul nu ar putea să își recupereze creanțele datorate către bugetul general consolidat decât în ultima zi de valabilitate a garanției. Așa fiind, consideră că prevederile art. 235 alin. (2) din Codul de procedură fiscală nu și-ar putea produce efectele, și anume recuperarea creanțelor datorate de către un contribuabil, contrar prevederilor art. 13 alin. (5) din Codul de procedură fiscală care stipulează că „Prevederile legislației fiscale se interpretează în sensul în care pot produce efecte, iar nu în acela în care nu ar putea produce niciunul.“ În acest context, autoarea excepției apreciază că reglementarea criticată nu îndeplinește exigențele de claritate, precizie și previzibilitate, fiind incompatibile cu principiul consacrat în art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală, și anume acela al supremației Constituției și al legilor. ...