Decizia CCR nr. 363/2019Punctul 24

24. Prin urmare, chiar dacă legea nu prevede în mod expres necesitatea unei hotărâri definitive, această necesitate decurge din rațiunea legii, inclusiv pentru a da posibilitatea contribuabilului să plătească de bunăvoie obligațiile fiscale, de această dată stabilite în mod definitiv, dar și pentru asigurarea raporturilor juridice dintre părți. Curtea consideră că prin executarea garanției în ultima zi de valabilitate a acesteia și numai prin îndeplinirea cumulativă a unor condiții, intenția legiuitorului a fost aceea de a-l proteja pe garant împotriva demarării unei executări silite înainte de a da posibilitatea contribuabilului de a-și executa de bună voie obligațiile sale pentru care garantul a emis scrisoarea de garanție. Apare, astfel, justificată opțiunea legiuitorului de a stabili ca executarea scrisorii de garanție să se facă în ultima zi de valabilitate a acesteia și numai în situația în care contribuabilul nu a plătit obligațiile fiscale datorate și nu a intervenit un alt act de suspendare a executării silite. Scopul legiuitorului a fost de a nu lăsa posibilitatea organului fiscal de a trata garantul ca pe un debitor, ci tocmai de a da întâi posibilitatea contribuabilului să își execute obligația în cazul în care i se respinge contestația/ acțiunea împotriva actului administrativ fiscal și abia ulterior să se îndrepte împotriva garantului. ...