Decizia CCR nr. 377/2019Punctul 9

9. Totodată, de esența acestei instituții este stabilirea bunei-credințe a condamnatului, caracter care rezultă din teza finală a art. 84 și din art. 86^4 alin. 2 din vechiul Cod penal. Pentru persoana care dovedește că nu a avut putința de a îndeplini acele obligații, norma legală prevede în mod expres că nu se revocă suspendarea executării pedepsei. În consecință, nu poate fi reținută critica instanței de trimitere, potrivit căreia legea instituie „în sarcina condamnatului o obligație de probațiune cu caracter excesiv și injust“. Arată că dispozițiile art. 583 din Codul de procedură penală au preluat soluția legislativă a art. 447 din codul anterior, față de care Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr. 14 din 17 octombrie 2011, a reținut că „cererea de revocare trebuie introdusă la un moment care poate să evidențieze intenția condamnatului de a se sustrage de la executarea obligațiilor civile, respectiv să demonstreze reaua-credință a acestuia. Deoarece, din interpretarea per a contrario a art. 84 teza finală din Codul penal reiese că revocarea suspendării executării pedepsei nu se poate dispune dacă persoana condamnată dovedește că neîndeplinirea obligațiilor civile stabilite prin hotărârea de condamnare nu s-a datorat relei sale credințe“. ...