Decizia CCR nr. 377/2019Punctul 21

21. Astfel, în practica judiciară, s-a reținut că, „în ce privește condițiile privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, aceasta se dispune în situația în care se reține o neexecutare cu rea-credință a obligațiilor civile stabilite prin hotărâre până la expirarea termenului de supraveghere. Prin urmare, la soluționarea sesizării de revocare a suspendării condiționate a pedepsei, instanța este chemată să analizeze, pe de-o parte, dacă în cauză este vorba de o nerespectare a obligațiilor civile impuse prin sentința de condamnare, iar, pe de altă parte, în ce măsură neîndeplinirea acestor obligații s-a făcut cu rea-credință. Din actele administrate în cauză, instanța a constatat că o parte dintre intimați, în perioada de supraveghere, au realizat venituri care au fost folosite pentru achitarea debitelor restante pe care le aveau la bănci și asigurarea traiului zilnic, iar în ceea ce privește datoria altui intimat, aceasta a fost parțial achitată prin compensarea sumelor pe care persoana vătămată la rândul său le datora condamnaților cu titlu de plăți. Cu privire la achitarea parțială a debitului, câtă vreme nu se invocă existența unui abuz al intimatei în ceea ce privește constatarea plății parțiale a datoriei, instanța nu poate reține că plata nu a fost făcută și că există rea-credință din partea intimaților. Chiar și în ipoteza în care plata datoriei se face de către o altă persoană decât cea obligată, pentru a se revoca măsura suspendării sub supraveghere trebuia dovedită reaua-credință a debitorului obligației. Reaua-credință nu se prezumă și nici nu este probată doar prin omisiunea plății. Simpla neplată a datoriei nu este echivalentă cu reaua-credință a debitorilor, ea trebuie dovedită independent de omisiunea plății. ...