Decizia CCR nr. 322/2019Punctul 7

7. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia arată, în esență, că dispozițiile art. 108 din Legea nr. 223/2015, așa cum au fost modificate prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015, prevăd acordarea unui spor pentru contribuția la Fondul pentru pensia suplimentară și/sau contribuția individuală la buget. Amintește că, de la 1 ianuarie 1967 până la 1 aprilie 2001, cadrele militare au plătit contribuția pentru pensia suplimentară pe principiul mutualității între militarii din cadrele permanente. Începând cu data de 1 aprilie 2001, contribuția pentru pensia suplimentă a devenit contribuție individuală la bugetul de stat și s-a plătit de către cadrele militare până la data de 31 decembrie 2010. De la data de 1 ianuarie 2011, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, până la 31 decembrie 2015, personalul militar a plătit contribuția individuală de asigurări sociale. Pensia suplimentară este, prin urmare, rezultatul unei obligații legale de contributivitate individuală care dă naștere obligației corelative din partea statului de a plăti pensia suplimentară separat de pensia de serviciu, și nu prin diminuarea dreptului la pensie militară de stat. Astfel, acest spor trebuie calculat separat, deoarece nu este element component al soldei și, din acest motiv, nu poate fi integrat în baza de calcul. Interpretarea art. 108 din Legea nr. 223/2015, în sensul includerii acestui spor în baza de calcul al pensiei, supusă plafonării art. 30 din aceeași lege, face ca, în practică, acest spor să fie diminuat sau să nu mai fie acordat în situațiile când se depășește acest plafon. Astfel, se creează situații discriminatorii între persoane aflate în situații identice, ajungându-se chiar la încălcarea substanței dreptului în sine. Prin urmare, se încalcă art. 2 lit. b) din Legea nr. 223/2015, precum și scopul principal enunțat în preambulul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 57/2015. De asemenea, este încălcată concepția actului normativ inițial prin care s-a instituit pensia suplimentară pentru cadrele militare, respectiv art. 64 din Decretul nr. 141/1967 privind pensiile militare de stat și pensia suplimentară și legislația ulterioară, care a păstrat aceeași reglementare timp de 50 de ani. Sunt înfrânte și prevederile art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale referitoare la interzicerea discriminării, precum și cele ale art. 1 din Primul Protocol la convenția mai sus amintită, privind proprietatea, întrucât dreptul la pensia suplimentară reprezintă un „bun“, așa cum decurge din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului. Totodată, se aduce atingere și prevederilor Constituției referitoare la dreptul la pensie, dreptul de proprietate și condițiile restrângerii exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți. ...