Decizia ÎCCJ nr. 303/2025 (HP)Punctul XI

XI. Înalta Curte de Casație și Justiție Examinând sesizările în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, chestiunile de drept ce se solicită a fi dezlegate, precum și raportul întocmit de judecătorii-raportori, constată următoarele: 51. Temeiul sesizărilor conexate este reprezentat de prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, act normativ care cuprinde norme speciale de reglementare a procedurii hotărârii prealabile, în scopul asigurării unei practici judiciare unitare în materia litigiilor de muncă ale personalului plătit din fonduri publice, precum și în materia asigurărilor sociale, parțial derogatorii de la procedura de drept comun reglementată prin dispozițiile art. 519-521 din Codul de procedură civilă. ... 52. Potrivit art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, „Prezenta ordonanță de urgență se aplică în procesele privind stabilirea și/sau plata drepturilor salariale sau de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv cele privind obligarea la emiterea actelor administrative sau privind anularea actelor administrative emise pentru acest personal sau/și cele privind raporturile de muncă și de serviciu ale acestui personal“, iar, în conformitate cu alin. (3) al aceluiași articol, „Prezenta ordonanță de urgență se aplică indiferent de natura și obiectul proceselor prevăzute la alin. (1) și (2) , de calitatea părților ori de instanța competentă să le soluționeze“. ... 53. Astfel, conform art. 2 alin. (1) din același act normativ, „Dacă, în cursul judecății proceselor prevăzute la art. 1, completul de judecată învestit cu soluționarea cauzei în primă instanță sau în calea de atac, verificând și constatând că asupra unei chestiuni de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și aceasta nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată“. ... 54. Din analiza dispozițiilor legale mai sus evocate rezultă că, în procesele de tipul celor enumerate la art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, declanșarea procedurii hotărârii prealabile este posibilă numai în cazul în care sunt îndeplinite, cumulativ, următoarele condiții de admisibilitate: – existența unei cauze aflate în curs de judecată, circumscrisă domeniului de aplicare a art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024; ... – completul de judecată să fie învestit cu soluționarea cauzei în primă instanță sau în calea de atac; ... – existența unei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei; ... – chestiunea de drept să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare și nici al unei statuări anterioare a Înaltei Curți de Casație și Justiție. ... ... 55. Verificând îndeplinirea cumulativă a acestor condiții de admisibilitate, se constată că procesele în care au fost formulate sesizările conexate au ca obiect stabilirea drepturilor salariale ale personalului din cadrul Oficiului Național pentru Jocuri de Noroc la nivelul salariilor de bază pentru funcții similare din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală, respectiv egalizarea drepturilor salariale ale aceluiași personal la nivel maxim stabilit pentru personalul din cadrul Ministerului Finanțelor sau al celorlalte instituții aflate în subordinea acestuia. ... 56. În consecință, pretențiile deduse judecății se circumscriu stabilirii și/sau plății drepturilor salariale sau de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, în sensul art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, în condițiile în care reclamanții sunt funcționari publici în cadrul Oficiului Național pentru Jocuri de Noroc. ... 57. Cauzele în care au fost formulate sesizările conexate se află pe rolul Tribunalului Suceava - Secția de contencios administrativ și fiscal și pe rolul Curții de Apel Pitești - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, care soluționează cauzele în primă instanță, respectiv în calea de atac. ... 58. Ca atare, primele două condiții de admisibilitate sunt îndeplinite. ... 59. În ceea ce privește condiția existenței unei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei, instanța supremă constată că această cerință instituie o dublă condiționare: pe de o parte, să existe o chestiune de drept și, pe de altă parte, să fie stabilită legătura necesară între dezlegarea chestiunii de drept identificate și soluționarea cauzei pe fond. ... 60. Se constată că există legătura celor două chestiuni de drept semnalate cu soluționarea fondului cauzelor, în condițiile în care, prin cererile de chemare în judecată, reclamanții solicită, în esență, reîncadrarea/egalizarea salarială la nivelul maxim al funcțiilor similare din sistemul finanțelor publice, adică al Ministerului Finanțelor și al instituțiilor subordonate, pentru aceeași/același funcție/grad/treaptă/gradație, cu luarea în considerare a tuturor majorărilor salariale stabilite prin hotărârile judecătorești definitive. ... 61. Întrebările cu care a fost învestit Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nu îndeplinesc însă condiția de a releva existența unei veritabile chestiuni de drept. ... 62. Cu referire la existența unei chestiuni de drept, în absența definirii în art. 519 din Codul de procedură civilă a noțiunii de „chestiune de drept“, această cerință este supusă unei evaluări în concret din partea instanței supreme, raportat la elementele care legitimează, în aprecierea instanței de trimitere, declanșarea mecanismului pronunțării hotărârii prealabile. ... 63. Noua reglementare reprezentată de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 a preluat sintagma utilizată în cuprinsul art. 519 din Codul de procedură civilă referitoare la existența chestiunii de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, aceasta regăsindu-se în cuprinsul art. 2 alin. (1) din actul normativ menționat. ... 64. De altfel, în preambulul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024 s-a ținut seama de „faptul că măsurile legislative propuse pot influența pozitiv activitatea instanțelor judecătorești, în condițiile în care, încă dintr-o etapă incipientă, s-ar asigura clarificarea unor chestiuni dificile de drept“. ... 65. Așa cum s-a arătat și în doctrină, pentru a fi justificată intervenția instanței supreme în scopul preîntâmpinării unei jurisprudențe neunitare, este necesar ca respectiva chestiune de drept să releve aspecte dificile și controversate de interpretare, date de neclaritatea normei, de caracterul incomplet al acesteia, susceptibil de mai multe sensuri ori accepțiuni deopotrivă de justificate față de imprecizia redactării textului legal. ... 66. De asemenea, jurisprudența consolidată, timp de peste un deceniu, în legătură cu această condiție de admisibilitate a statuat constant că în sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție cu procedura pronunțării unei hotărâri prealabile trebuie să fie identificată o problemă de drept care necesită cu pregnanță a fi lămurită, care să prezinte o dificultate suficient de mare, în măsură să reclame intervenția instanței supreme în scopul rezolvării de principiu a chestiunii de drept și al înlăturării oricărei incertitudini care ar putea plana asupra securității raporturilor juridice deduse judecății. ... 67. Ca atare, chestiunea de drept supusă dezbaterii trebuie să fie una veritabilă, legată de posibilitatea de a interpreta diferit un text de lege fie din cauză că acesta este incomplet, fie pentru că nu este corelat cu alte dispoziții legale, fie pentru că se pune problema că nu ar mai fi în vigoare sau că și-ar putea extinde efectele după data abrogării lui (prin ultraactivitate), fie că ar intra în coliziune cu principii fundamentale ale dreptului. ... 68. Definitorie, așadar, pentru această procedură este dezlegarea de principiu pe care o poate da instanța supremă în legătură cu sensul normei de drept, cu cea mai adecvată interpretare a lui, atunci când este susceptibil de mai multe înțelesuri, astfel încât ulterior, printr-o aplicare corespunzătoare din partea instanțelor, jurisprudența să capete coerență și unitate. ... 69. Caracterul complex sau, după caz, precar al reglementării, de natură a conduce, în final, la interpretări diferite, precum și dificultatea completului în a-și însuși o anumită interpretare trebuie să fie evidențiate în încheierea de sesizare, a cărei motivare se impune a fi aptă să releve reflecția judecătorilor asupra diferitelor variante de interpretare posibile, cu argumentele aferente, și de o manieră în care să se întrevadă explicit pragul de dificultate al întrebării și în ce măsură acesta depășește obligația ordinară a instanței de a interpreta și aplica legea în cadrul soluționării unui litigiu, întrucât simpla dilemă cu privire la sensul unei norme de drept nu poate constitui temei pentru declanșarea mecanismului hotărârii prealabile. ... 70. Drept urmare, punctul de vedere exprimat de instanța de trimitere necesită să aibă o anumită complexitate, să fie conceput astfel încât să demonstreze o reală dificultate în a discerne care posibilă interpretare a normei de drept este cea mai adecvată. ... 71. Aceasta întrucât interpretarea și aplicarea legii, în circumstanțele specifice fiecărei cauze, sunt competențe care aparțin instanței de judecată învestite cu soluționarea cauzei și reprezintă o obligație ridicată la rang de principiu fundamental, ce își găsește consacrarea în prevederile art. 5 alin. (2) din Codul de procedură civilă. ... 72. Având în vedere aceste repere, se constată că instanța de trimitere nu a prezentat în primul dosar, nr. 1.130/86/2024, nici posibilele interpretări antinomice pe care chestiunea de drept le-ar suscita și nici măcar punctul său de vedere cu privire la chestiunea de drept supusă interpretării, neputându-se astfel decela care este dilema instanței, nefiind suficient ca aceasta să rezulte doar din întrebarea adresată pe calea acestui mecanism prejudicial. ... 73. De asemenea, nu rezultă că ar exista dificultăți reale de interpretare a dispozițiilor legale ce fac obiectul sesizării, încheierea de sesizare neconținând o justificare a modului în care chestiunea de drept în discuție ar putea, în realitate, să susțină potențialul textelor de lege de a genera practică neunitară și, pe cale de consecință, să necesite o dezlegare de principiu. ... 74. Relevantă este, sub acest aspect, însăși jurisprudența transmisă de instanțele naționale, expusă la capitolul VII din prezenta decizie, care ilustrează orientarea cvasiunanimă a practicii judiciare. ... 75. Este adevărat că există și două opinii teoretice opuse practicii judiciare, transmise de Tribunalul Teleorman și Tribunalul Brașov, dar care nu prezintă nicio argumentație de susținere, prima instanță făcând doar o trimitere generică la decizii ale Curții Constituționale a României și Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțate în cadrul mecanismelor formale de unificare, fără legătură cu chestiunea de drept invocată, iar cea de-a doua instanță apreciind că Agenția Națională de Administrare Fiscală este o structură subordonată Ministerului Finanțelor și relevantă din perspectiva salarizării, aspect insuficient pentru justificarea opiniei contrare practicii unitare. ... 76. Așadar, dată fiind inexistența unei veritabile dificultăți a chestiunii de drept supuse analizei, aspect relevat de o practică judiciară cu caracter unitar și de absența exprimării în încheierea de sesizare a unui dubiu sau dificultăți de interpretare a dispozițiilor legale, îi revine instanței de trimitere sarcina de a observa, pe de o parte, aplicarea în timp a normelor legale incidente și, pe de altă parte, de a proceda la interpretarea gramaticală, sistematică și teleologică a acestora, atribuții care nu pot fi transferate instanței supreme în cadrul mecanismului prejudicial. ... 77. De asemenea, tot instanței de trimitere îi revine rolul de a observa că norma specială limitează câmpul de aplicare al normei generale ori de câte ori are dispoziții exprese, derogatorii, aceasta din urmă rămânând aplicabilă și putând întregi dispozițiile normei speciale atunci când ele sunt incomplete sau, după caz, nu reglementează deloc anumite aspecte ale materiei. ... 78. În acest sens, dispozițiile art. 15 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, cu modificările și completările ulterioare, statuează că „reglementarea este derogatorie dacă soluțiile legislative referitoare la o situație anume determinată cuprind norme diferite în raport cu reglementarea-cadru în materie, aceasta din urmă păstrându-și caracterul general obligatoriu pentru toate celelalte cazuri“. ... 79. Reiterând, în procedura pronunțării hotărârii prealabile, Înalta Curte de Casație și Justiție nu se substituie atributului fundamental al instanțelor, de stabilire a normei incidente și de interpretare și aplicare a legii; judecătorul cauzei, în virtutea plenitudinii funcției sale jurisdicționale, este cel chemat să rezolve și posibile dificultăți de interpretare ori de corelare a unor norme juridice, fie ele neclare ori incomplete, folosind metodele de interpretare a legii, în acord cu principiile de drept, cu statuările doctrinare și cele jurisprudențiale în materie, atât timp cât interpretarea legii substanțiale și a celei de procedură reprezintă o etapă distinctă și absolut necesară în procesul de aplicare a dreptului la o situație de fapt concretă. ... 80. În concluzie, sesizarea vizând pronunțarea unei hotărâri prealabile nu îndeplinește, cu referire la prima întrebare, condiția de admisibilitate vizând existența unei veritabile chestiuni de drept pentru care să fie necesară o rezolvare de principiu, în înțelesul dat acesteia conform jurisprudenței consolidate a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. ... 81. În ceea ce privește sesizarea ce face obiectul Dosarului nr. 3.063/1/2024 se constată în prealabil că dilema instanței de trimitere nu este legată neapărat de procesul de egalizare la nivel maxim a drepturilor salariale ale personalului din cadrul Oficiului, cât de instituția în raport cu care se realizează această egalizare: Ministerul Finanțelor, respectiv celelalte instituții aflate în subordinea acestuia, pentru aceeași/același funcție/grad/ treaptă/gradație. ... 82. Dubiul de interpretare și aparenta dificultate a instanței de trimitere în a-și însuși una dintre variantele decelate ca atare în actul de sesizare ar putea fi surmontate printr-o interpretare adecvată și corelată a normelor de drept stabilite ca fiind incidente cauzei, pe baza metodelor curente de interpretare gramaticală, logică, teleologică și sistematică, în consens și cu reperele jurisprudențiale reflectate în hotărârile atașate răspunsurilor înaintate de curțile de apel, menționate la capitolul VII, strict cu privire la chestiunea de drept în discuție, care sunt unanime în a statua că beneficiază de egalizarea salariilor la nivelul maxim aflat în plată, ca urmare a punerii în executare a hotărârilor judecătorești, doar autoritățile și instituțiile ce fac parte din sistemul finanțelor publice, astfel cum este definit în actul normativ. ... 83. Totodată, instanțele au statuat că asimilarea drepturilor salariale ale personalului din cadrul Oficiului cu drepturile salariale ale funcționarilor din cadrul Ministerului Finanțelor se referă la stabilirea drepturilor salariale în baza acelorași dispoziții legale, fiind un mecanism tehnic, specific, prevăzut într-un act normativ concret. ... 84. Prin această asimilare, personalul din cadrul Oficiului este salarizat nu în mod independent, printr-o grilă proprie de salarizare, ci prin compararea acestuia cu funcțiile similare din cadrul aparatului propriu al Ministerului Finanțelor. ... 85. Asimilarea nu este automată, ci se face analizând, în mod corespunzător, atribuțiile, responsabilitățile, vechimea, gradul profesional și studiile necesare pentru funcțiile comparate. ... 86. Scopul asimilării este de a asigura o coerență salarială și de a plasa personalul Oficiului la un nivel de remunerare similar cu cel al instituției în subordinea căreia se află, recunoscând un nivel comparabil de complexitate a muncii. ... 87. Punctele de vedere teoretice transmise de unele instanțe nu au avut la bază o argumentare suficientă pentru a convinge că există într-adevăr un potențial de practică neunitară. ... 88. Instanța de trimitere va trebui să aibă în vedere, pentru clarificarea situației salarizării personalului din cadrul Oficiului, evoluția reglementărilor legale cu privire la subordonare, salarizare și modul de înființare de la momentul publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 20/2013, până la intrarea în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 53/2024, urmând a se observa că această structură a fost inițial înființată ca organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului României, aspect modificat ulterior prin art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 68/2019, în sensul trecerii acestuia în subordinea Ministerului Finanțelor. ... 89. De asemenea, trebuie avut în vedere faptul că, potrivit art. 11 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 20/2013, „Personalul din aparatul propriu al Ministerului Finanțelor Publice cu atribuții în domeniul jocurilor de noroc format din funcționari publici se preia prin transfer în interesul serviciului în condițiile legii, în cadrul Oficiului, începând cu data de 15 aprilie 2013 și își păstrează toate drepturile deținute la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență“, iar, potrivit art. 11 alin. (7) din forma inițială a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 20/2013, „Drepturile salariale ale personalului Oficiului se stabilesc prin asimilare, în mod corespunzător, cu cele ale personalului din cadrul Ministerului Finanțelor Publice“. ... 90. Așadar, personalul Oficiului Național pentru Jocuri de Noroc era plătit prin asimilare cu personalul din aparatul propriu al Ministerului Finanțelor, chiar și în perioada în care Oficiul se afla în subordinea Guvernului (2013-2019). ... 91. În cazul de față, titularul sesizării solicită interpretarea unor dispoziții legale care nu comportă o reală dificultate, aptă să declanșeze mecanismul de preîntâmpinare a jurisprudenței neunitare, fiind necesară doar realizarea unui raționament judiciar, prin analiza sistematică, teleologică și gramaticală a textelor relevante în cauză, a căror interpretare formează obiectul sesizării. ... 92. Pornind de la interpretarea acestor dispoziții legale, vor fi avute ulterior în vedere și dezlegările date de Înalta Curte de Casație și Justiție în cadrul mecanismelor formale de unificare a practicii judiciare, prin care au fost lămurite pe deplin, prin decizii obligatorii, chestiunile de drept relevante referitoare la salarizarea la nivel maxim, care vor fi aplicate corespunzător. ... 93. Faptul că statuările relevante se regăsesc în cuprinsul mai multor decizii pronunțate de completurile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nu este de natură să schimbe concluzia anterior reținută, întrucât nici Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 și nici art. 519 din Codul de procedură civilă nu impun ca statuarea Înaltei Curți de Casație și Justiție să se regăsească în cuprinsul unui singur act jurisdicțional. ... 94. Reținând, pentru argumentele expuse, neconformitatea sesizării, pentru neîndeplinirea condiției existenței unei chestiuni veritabile de drept, se impune respingerea ca inadmisibilă și a celei de a doua sesizări formulate în dosarul conexat. ... ...