Decizia ÎCCJ nr. 315/2025 (HP)Punctul XI

XI. Înalta Curte de Casație și Justiție Examinând sesizările în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, chestiunea de drept ce se solicită a fi dezlegată, precum și raportul întocmit de judecătorii-raportori, constată următoarele: 36. Temeiul prezentelor sesizări îl constituie prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024. ... 37. Domeniul de reglementare al acestui act normativ este conturat expres prin dispozițiile art. 1, ordonanța de urgență menționată mai sus aplicându-se în procesele privind stabilirea și/sau plata drepturilor salariale ori de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv cele privind obligarea la emiterea actelor administrative sau privind anularea actelor administrative emise pentru acest personal sau/și cele privind raporturile de muncă și de serviciu ale acestui personal, precum și în procesele privind stabilirea și/sau plata drepturilor la pensie, inclusiv cele rezultate din actualizarea/recalcularea/ revizuirea drepturilor la pensie sau/și cele privind alte prestații de asigurări sociale ale personalului plătit din fonduri publice, indiferent de natura și obiectul proceselor, de calitatea părților ori de instanța competentă să le soluționeze. ... 38. În această materie se instituie o procedură specială privind sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, sens în care, prin art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, se prevăd următoarele: „Dacă în cursul judecății proceselor prevăzute la art. 1, completul de judecată învestit cu soluționarea cauzei în primă instanță sau în calea de atac, verificând și constatând că asupra unei chestiuni de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și aceasta nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată.“ ... 39. Rezultă că aceste prevederi se aplică cu prioritate în raport cu dispozițiile art. 519-521 din Codul de procedură civilă, potrivit principiului specialia generalibus derogant, urmând a se completa însă, în mod corespunzător, cu prevederile dreptului comun, Codul de procedură civilă, astfel cum se și statuează expres prin art. 4, conform căruia „dispozițiile prezentei ordonanțe de urgență se completează cu cele ale Legii nr. 134/2010 (...), precum și cu celelalte reglementări aplicabile în materie“. ... 40. Prin urmare, în contextul normativ expus, procedura de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții de admisibilitate a sesizării: (i) existența unei cauze în curs de judecată, care să fie dintre cele prevăzute limitativ la art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, indiferent de natura și obiectul proceselor, de calitatea părților ori de instanța competentă să le soluționeze, respectiv litigiul să vizeze stabilirea și/sau plata drepturilor salariale/de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv obligarea la emiterea actelor administrative sau privind anularea actelor administrative emise pentru acest personal sau/și raporturile de muncă și de serviciu ale acestui personal, fie stabilirea și/sau plata drepturilor la pensie, inclusiv actualizarea/ recalcularea/revizuirea drepturilor la pensie sau/și alte prestații de asigurări sociale ale personalului plătit din fonduri publice; ... (ii) instanța care sesizează Înalta Curte de Casație și Justiție să judece cauza în primă instanță sau în calea de atac; ... (iii) să existe o chestiune de drept veritabilă, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei; ... (iv) Înalta Curte de Casație și Justiție să nu fi statuat asupra chestiunii de drept și aceasta să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare. ... ... 41. Procedând la analiza admisibilității sesizărilor, se constată că nu sunt îndeplinite toate condițiile anterior expuse instituite de legiuitor pentru atingerea scopului acestui mecanism juridic special de prevenire a jurisprudenței neunitare la nivelul instanțelor naționale. ... 42. Obiectul litigiilor deduse judecății se circumscrie domeniului specific de reglementare prevăzut la art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, instanța de trimitere fiind învestită cu cereri de chemare în judecată care privesc drepturi de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice. ... 43. Sesizările au fost formulate de Tribunalul Dâmbovița - Secția I civilă, instanță învestită cu soluționarea litigiilor în primă instanță. ... 44. Este îndeplinită și condiția negativă ca respectiva chestiune de drept invocată prin aceste sesizări să nu fi făcut obiectul statuării Înaltei Curți de Casație și Justiție și nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare. ... 45. În schimb, nu este întrunită cerința existenței unei chestiuni de drept veritabile, care să necesite a fi dezlegată pe calea mecanismului hotărârii prealabile. ... 46. În absența unei definiții legale a noțiunii de „chestiune de drept“, în doctrină s-a arătat că, pentru a fi vorba de o problemă de drept reală, trebuie ca norma de drept disputată să fie îndoielnică, imperfectă (lacunară) sau neclară, fiind susceptibilă să constituie izvorul unor interpretări divergente și, în consecință, al unei practici judiciare neunitare. ... 47. Totodată, prin jurisprudența dezvoltată de instanța supremă în legătură cu această cerință, s-a statuat că, pentru ca mecanismul hotărârii prealabile să nu fie denaturat de la scopul său firesc și să nu fie utilizat pentru tranșarea în concret a aspectelor litigioase aflate pe rolul instanței de trimitere, este necesar ca sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție să aibă ca obiect o problemă de drept, adică să privească o normă juridică susceptibilă de interpretări diferite, care, odată aplicată în cauze aflate pe rolul instanțelor de judecată, ar genera o practică judiciară neunitară (a se vedea, cu titlu exemplificativ, Decizia nr. 83 din 18 noiembrie 2024 - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1329 din 31 decembrie 2024). ... 48. Prin urmare, ceea ce este definitoriu pentru această procedură este dezlegarea de principiu pe care o poate da instanța supremă în legătură cu sensul normei de drept, cu cea mai adecvată interpretare a ei, atunci când este susceptibilă de mai multe înțelesuri, astfel încât ulterior, printr-o aplicare corespunzătoare din partea instanțelor, jurisprudența să capete coerență și unitate. ... 49. De aceea, motivele care susțin admisibilitatea sesizării trebuie să se refere la prezentarea modului diferit în care normele de drept îndoielnice, lacunare sau neclare pot fi interpretate și să arate în ce măsură acesta depășește obligația instanței învestite cu soluționarea cauzei să interpreteze și să aplice legea în vederea soluționării litigiului. Exprimarea punctului de vedere al instanței de trimitere contribuie, în acest context, la a se stabili dacă problema de drept cu privire la care i se solicită instanței supreme să o dezlege este una reală, având vocație de a convinge, și, din această perspectivă, că sunt întrunite condițiile de admisibilitate a sesizării (a se vedea, cu titlu exemplificativ, Decizia nr. 62 din 28 octombrie 2024 - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1277 din 18 decembrie 2024). ... 50. Așadar, după cum s-a reținut în mod constant, punctul de vedere al instanței inserat în încheierea de sesizare, conform art. 520 din Codul de procedură civilă, de la care nu se derogă în cuprinsul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, trebuie să reflecte caracterul neclar al normei susceptibile de interpretări diferite și dificultatea reală și serioasă în care se află instanța în alegerea uneia dintre variantele potențiale de interpretare. ... 51. Aplicând aceste repere jurisprudențiale în cazul prezentelor sesizări, se constată că din conținutul încheierilor de trimitere nu rezultă invocarea vreunei chestiuni de drept veritabile, întrucât nu se arată în ce măsură dispozițiile legale indicate, respectiv cele ale Legii-cadru nr. 153/2017 ori cele ale art. 150 din Codul muncii, ar fi neclare, îndoielnice sau echivoce și nici nu se identifică un eventual conflict între aceste norme, ci se solicită instanței supreme să stabilească cum se interpretează și se aplică ele în litigiul dedus judecății raportat la situația de fapt, respectiv să se determine în concret dacă, în cazul profesorilor din învățământul preșcolar, calculul drepturilor bănești pentru perioada concediului de odihnă se face prin includerea sporului pentru condiții periculoase sau vătămătoare de care au beneficiat în perioada de activitate, chiar dacă acesta nu a avut o reglementare legală, respectiv dacă stabilirea drepturilor bănești pentru perioada concediului de odihnă se face prin includerea indemnizației de hrană. ... 52. Or, aceste aspecte se circumscriu particularităților litigiilor pe care instanța de trimitere este obligată să le lămurească în virtutea art. 22 alin. (1) din Codul de procedură civilă, potrivit căruia judecătorul soluționează pricina conform regulilor de drept care îi sunt aplicabile. ... 53. Suplimentar, se constată că instanța de trimitere nu a justificat condiția dificultății chestiunii de drept, omițând să expună posibilele interpretări diferite ce ar putea fi asociate textelor de lege stabilite ca fiind incidente, apreciindu-se doar că, în conformitate cu dispozițiile art. 6 lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017, legiuitorul a prevăzut, în esență, necesitatea reglementării prin lege a drepturilor salariale acordate personalului plătit din fonduri publice, cum este și cazul personalului de specialitate, astfel încât recunoașterea sporului pentru condiții periculoase sau vătămătoare de către angajator, cu caracter permanent, prin contractul individual de muncă, și, respectiv, acordarea efectivă a acestuia s-au făcut printr-o adăugare la lege, situație față de care sporul respectiv nu ar trebui avut în vedere la stabilirea drepturilor bănești cuvenite profesorilor din învățământul preșcolar pentru perioada concediului de odihnă. ... 54. Prin urmare, instanța deține elementele raționamentului logico-juridic pe care trebuie să îl realizeze, neevocând neclaritatea, imprecizia ori insuficiența textelor pe care este chemată să le interpreteze și să le aplice în virtutea funcției sale jurisdicționale. ... 55. Or, „procedura hotărârii prealabile nu poate fi declanșată de titularul sesizării cu scopul de a obține dezlegarea chiar a problemei de fond asupra căreia reclamanta a solicitat instanței de judecată să se pronunțe, aplicarea dispozițiilor legale la circumstanțele particulare ce caracterizează un anumit litigiu intrând în competența exclusivă a instanței de judecată învestite cu soluționarea cauzei respective. Dacă, prin sesizarea formulată, nu se urmărește stabilirea înțelesului sau conținutului unei norme de drept, ci se are în vedere doar identificarea soluției ce trebuie pronunțată în cauză, nu se poate vorbi despre o chestiune de drept, în înțelesul prevederilor art. 519 din Codul de procedură civilă și ale art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024“ (Decizia nr. 83 din 18 noiembrie 2024, antemenționată, paragraful 93). ... 56. Față de cele expuse anterior, verificarea premiselor sesizărilor relevă faptul că prin acestea nu se invocă un aspect dificil și controversat al unei interpretări punctuale a normelor de drept indicate în cuprinsul încheierilor de sesizare, nefiind relevate nici dificultățile întâmpinate sau considerentele care ar putea fundamenta o interpretare divergentă a normelor legale în discuție, de natură să necesite intervenția instanței supreme, ci se urmărește mai degrabă o validare a opiniei exprimate de instanța de trimitere. ... 57. În egală măsură, se cuvine menționat că în jurisprudența instanței supreme s-a statuat asupra faptului că, dat fiind caracterul legal al salarizării, acesta „exclude în mod explicit posibilitatea ca un angajator a cărui sursă de finanțare este bugetul consolidat al statului să plătească alte drepturi de natură salarială decât cele stabilite prin norme juridice de forța legii“ (Decizia nr. 23 din 27 martie 2023 - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 364 din 28 aprilie 2023, paragraful 100), valorificându-se în același timp și jurisprudența constantă a Curții Constituționale, conform căreia „instituirea și diminuarea sporurilor, acordarea într-o anumită perioadă de timp, modificarea lor ori încetarea acordării, stabilirea categoriilor de personal salarizat care beneficiază de acestea, ca și a altor condiții și criterii de acordare țin de competența și de opțiunea exclusivă a legiuitorului“ (a se vedea, spre pildă, în acest sens, Decizia nr. 170 din 19 mai 2025 - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 630 din 4 iulie 2025, paragraful 36, cu referire la Decizia Curții Constituționale nr. 63 din 28 februarie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 658 din 18 iulie 2023). ... 58. Sub acest aspect, referitor la dispozițiile art. 14 alin. (1) lit. a) din capitolul II din anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, prin Decizia nr. 76 din 18 noiembrie 2024 - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 16 din 13 ianuarie 2025), s-a reținut că textul de lege „vizează toți destinatarii normei, potențiali beneficiari ai sporurilor pentru condiții de muncă, însă acordarea unui spor implică îndeplinirea condițiilor prevăzute pentru acordarea acestuia“, respectiv „este necesară îndeplinirea cumulativă a condițiilor prevăzute de legea-cadru, precum și a celor prevăzute de regulamentul-cadru emis pentru punerea în aplicare a dispozițiilor din legea-cadru privind acordarea sporurilor“ (paragrafele 116 și 117). ... 59. Totodată, instanța supremă a statuat asupra modalității de interpretare a unor prevederi legale referitoare la sporuri similare, respectiv asupra interpretării și aplicării unitare a unor norme speciale prin raportare la norma generală inclusă în art. 150 alin. (1) și (2) din Codul muncii, fiind identificate componentele salariale care trebuie să se regăsească în cuantumul indemnizației de concediu și stabilindu-se criteriile aplicabile pentru identificarea sporurilor care trebuie să se regăsească în această indemnizație (în acest sens, Decizia nr. 23 din 15 noiembrie 2021 - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 62 din 20 ianuarie 2022). ... 60. Analizarea unei situații particulare, prin determinarea situației premisă și, ulterior, prin aplicarea normelor de drept incidente, rămâne o prerogativă exclusivă a instanței de trimitere, aceeași instanță învestită cu soluționarea cauzei fiind ținută să verifice jurisprudența cu caracter obligatoriu a Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru a extrage acele elemente care prezintă relevanță în soluționarea litigiului concret. ... 61. Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept al Înaltei Curți de Casație și Justiție nu se poate substitui instanțelor, interpretând și aplicând legea în cauzele deduse judecății, ci se limitează la a facilita judecătorului eliminarea ambiguităților, dificultăților întâmpinate în interpretarea unor texte de lege (în acest sens, a se vedea, spre pildă, Decizia nr. 45 din 7 iunie 2021 - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 735 din 27 iulie 2021). ... 62. În consecință, reținând neconformitatea sesizărilor, nefiind întrunită condiția existenței unei chestiuni de drept veritabile, care să necesite a fi dezlegată pe calea mecanismului reglementat de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, completată cu dispozițiile art. 519 și următoarele din Codul de procedură civilă, sesizările urmează a fi respinse ca inadmisibile. ... ...