Decizia CCR nr. 324/2019Punctul 16

16. Analizând aceste susțineri, Curtea reține că, potrivit jurisprudenței sale, indemnizația de ședință la care au dreptul consilierii locali/județeni, pentru participarea la lucrările consiliului și ale comisiilor de specialitate, potrivit art. 34 alin. (1) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor locali, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 912 din 7 octombrie 2004, nu este reprezentată de venituri realizate dintr-o activitate profesională, întrucât activitatea alesului local se realizează în baza unui mandat rezultat din alegeri, iar nu în temeiul unui contract de muncă, al unui contract civil sau al unui contract de drept public, iar activitatea desfășurată de un consilier nu poate fi asimilată cu activitatea desfășurată de o persoană încadrată în muncă, deoarece prestația consilierilor în folosul comunității nu are caracter permanent, specific contractelor de muncă, aceasta manifestându-se sub forma participării la ședințele de consiliu și comisii de specialitate (a se vedea Decizia nr. 742 din 3 noiembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 24 din 13 ianuarie 2016, paragraful 14, și Decizia nr. 653 din 11 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 23 din 13 ianuarie 2015, paragraful 21). De asemenea, potrivit Deciziei nr. 16 din 18 februarie 2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite, în examinarea unui recurs în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 837 din 12 decembrie 2008, natura juridică a indemnizației de ședință, la care au dreptul consilierii locali pentru participarea la lucrările consiliului și ale comisiilor de specialitate, potrivit art. 34 din Legea nr. 393/2004, nu justifică încadrarea ei într-o remunerație sau alt venit cu caracter permanent fiind o remunerație ocazională și nepermanentă și care prin cuantumul ei nu poate să fie asemănătoare sumelor de bani asimilabile unui venit. ...