Decizia CCR nr. 282/2019Punctul 24

24. Analizând conținutul normativ al art. 22 din Codul de procedură penală, Curtea constată că, după ce reglementează, în alin. (1) și (2) , dreptul părții civile de a renunța la pretențiile formulate și condițiile procedurale în care poate fi exercitat acest drept, respectiv prin cerere scrisă sau oral în fața instanței de judecată, formulată până la terminarea dezbaterilor în apel, în alin. (3) al art. 22, legiuitorul statuează în mod expres caracterul irevocabil al renunțării la pretențiile civile și imposibilitatea de a formula o nouă acțiune la instanța civilă, pentru aceleași pretenții. Cele două consecințe decurg, pe de-o parte, din caracterul unilateral și voluntar al renunțării, iar, pe de altă parte, din conținutul juridic al acesteia. Astfel, întrucât este un act unilateral de voință al părții civile, este firesc ca renunțarea să fie irevocabilă. Pe de altă parte, întrucât este echivalentă renunțării la dreptul pretins, această manifestare de voință a părții civile stinge raportul obligațional având ca obiect pretențiile civile și face imposibilă o nouă acțiune în pretenții, chiar dacă aceasta s-ar introduce la instanța civilă. ...