Decizia CCR nr. 278/2019Punctul 3

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului autoarei excepției. Acesta depune note scrise și solicită admiterea excepției de neconstituționalitate. Arată că prin Decizia nr. 20 din 29 septembrie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, instanța supremă, încălcând rolul puterii legiuitoare consacrat de prevederile art. 61 din Constituție, a urmărit realizarea unei alte interpretări și aplicări a dispozițiilor art. 175 alin. (2) din Codul penal. Susține că, prin paragraful 28 al Deciziei nr. 603 din 6 octombrie 2015, Curtea Constituțională a interpretat art. 175 alin. (2) din Codul penal, constatând că sunt asimilați, sub aspectul tratamentului penal, cu funcționarii publici notarii publici și lichidatorii judiciari. Totodată, arată că, prin Decizia nr. 2 din 15 ianuarie 2014, Curtea a statuat că, dincolo de evidenta deficiență în respectarea normelor de tehnică legislativă și nonsensul juridic al articolului 175, în ansamblul său, noile dispoziții sunt neclare, generând confuzie în procesul de interpretare și aplicare a legii. Arată că, prin aceeași decizie, Curtea Constituțională a reținut că unele dintre persoanele care exercită profesii liberale sunt considerate „funcționari publici“ în condițiile art. 175 alin. (2) din noul Cod penal, atunci când, deși funcționează în baza unei legi speciale și nu sunt finanțate de la bugetul de stat, exercită un serviciu de interes public și sunt supuse controlului sau supravegherii unei autorități publice. De asemenea, a reținut că determinante pentru includerea sau excluderea persoanelor de la incidența normei penale sunt criterii precum natura serviciului prestat, temeiul juridic în baza căruia se prestează respectiva activitate sau raportul juridic dintre persoana în cauză și autoritățile publice, instituțiile publice, instituțiile sau alte persoane juridice de interes public. ...