Decizia CCR nr. 273/2019Punctul 7

7. În ceea ce privește dispozițiile art. 421 pct. 2 lit. a) teza a doua din Codul de procedură penală, autorul excepției susține în esență că, din modul de reglementare a dispoziției criticate, rezultă că instanța de apel este obligată să readministreze toate declarațiile pe care instanța de fond și-a întemeiat soluția de achitare, spre deosebire de situația în care instanța de fond a pronunțat o soluție de condamnare. Astfel, în ipoteza în care prima instanță a dispus o soluție de condamnare, de amânare a aplicării pedepsei sau de renunțare la aplicarea pedepsei, legea procesual penală nu impune o astfel de obligație de readministrare a declarațiilor în sarcina instanței de apel. Ca atare, în astfel de ipoteze rămân a fi aplicabile regulile generale în materia readministrării probelor în faza procesuală a apelului, cuprinse la art. 420 alin. (5) din Codul de procedură penală, potrivit căruia „instanța de apel poate readministra probele administrate la prima instanță și poate administra probe noi, în condițiile art. 100“. ...