Decizia CCR nr. 757/2019Punctul 6

6. De asemenea, prevederile art. 420 alin. (5) și (11) din Codul de procedură penală încalcă dispozițiile constituționale ale art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea cetățenilor în fața legii și ale art. 24 alin. (1) referitor la garantarea dreptului la apărare, precum și dispozițiile art. 6 paragraful 3 lit. d) referitor la drepturile oricărui acuzat din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, deoarece respingerea readministrării în apel a probelor testimoniale din faza urmăririi penale și a judecății de fond încalcă principiul nemijlocirii. În ipoteza în care prima instanță a dispus o soluție de condamnare, nici textul legal criticat și nici o altă normă din legea procesual penală română nu impune o astfel de obligație de readministrare a declarațiilor în sarcina instanței de apel. Ca atare, în astfel de ipoteze, rămân aplicabile regulile generale în materia readministrării probelor în faza procesuală a apelului, cuprinse în art. 420 alin. (5) din Codul de procedură penală. Acesta prevede faptul că instanța de apel poate readministra probele administrate în primă instanță și poate administra probe noi, în condițiile art. 100, însă dacă probele nu au fost contestate în cameră preliminară, instanța de apel, ca și cea de fond, nu este ținută în a administra probele necontestate, pierzându-se astfel din consistența efectului devolutiv integral al apelului. De remarcat că de acest tratament nu beneficiază și celelalte părți, respectiv persoanele vătămate, procurorul, părțile civile, motiv pentru care inculpații se află în situația unui cadru procesual discriminatoriu. ...