Decizia CCR nr. 29/2021Punctul 5

CCR · decizie de neconstituționalitate · 19.01.2021 · dosar 310/90/2015
Punctul 5
5. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține, în esență, că dispozițiile art. 421 pct. 2 lit. a) fraza a doua teza întâi din Codul de procedură penală încalcă egalitatea în drepturi, prezumția de nevinovăție și dreptul la un proces echitabil, întrucât instanța de apel este obligată să readministreze declarațiile pe care instanța de fond și-a întemeiat soluția numai în situația în care prima instanță a dispus achitarea inculpatului. În cazul în care instanța de fond pronunță, în cauza dedusă judecății, o altă soluție decât achitarea, instanța de control judiciar nu are obligația de a readministra declarațiile pe care prima instanță și-a întemeiat soluția și, potrivit dispozițiilor art. 420 alin. (5) din Codul de procedură penală, instanța de apel poate aprecia asupra necesității readministrării probelor administrate la prima instanță și a administrării de probe noi. Autorul excepției consideră că soluția legislativă criticată creează discriminare între inculpații care au fost achitați de instanța de fond și inculpații cu privire la care prima instanță a pronunțat o soluție de condamnare, de renunțare la aplicarea pedepsei sau de amânare a aplicării pedepsei. Susține că această diferențiere de tratament juridic nu are o justificare rațională, nu corespunde unui scop legitim și nu respectă criteriile principiului proporționalității. Prin urmare, dispozițiile de lege criticate instituie o discriminare, încălcând dreptul fundamental la egalitate în fața legii. Totodată, consideră că textul de lege criticat creează o diferență nejustificată de tratament juridic între părțile aceluiași proces penal în funcție de criteriul soluției pronunțate de prima instanță. Susține, totodată, că dispozițiile art. 421 pct. 2 lit. a) fraza a doua teza întâi din Codul de procedură penală înlătură dreptul instanței de a-și forma propria convingere asupra necesității readministrării probelor, deoarece instituie o prezumție absolută, în sensul că în apel readministrarea declarațiilor pe care prima instanță și-a întemeiat soluția de achitare este întotdeauna și necondiționat necesară pentru justa soluționare a cauzei de către instanța de apel. Consideră că soluția legislativă criticată aduce atingere și principiului efectului devolutiv al apelului, care ar trebui aplicat indiferent de soluția pronunțată de instanța de fond. ...
Sursa oficială ↗