Decizia CCR nr. 29/2021Punctul 6

6. Curtea de Apel Pitești - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie apreciază că excepția de neconstituționalitate este fondată, deoarece dispozițiile de lege criticate instituie o diferență de tratament juridic în soluționarea apelului în raport cu soluția pronunțată de prima instanță, în sensul că instanța de control judiciar, în cazul unei soluții de achitare, este obligată să readministreze declarațiile avute în vedere de prima instanță, pe când, în ipoteza altor soluții pronunțate de prima instanță, instanța de apel poate să aprecieze asupra necesității și oportunității administrării unor astfel de probe. Subliniază și faptul că, în ipoteza pronunțării unei soluții de achitare favorabile inculpatului, de regulă apelul este declarat de parchet și, în consecință, reglementarea cuprinsă în prevederile art. 421 pct. 2 lit. a) fraza a doua teza întâi din Codul de procedură penală instituie o obligație a instanței care poate fi favorabilă susținerii apelului parchetului. Consideră că legiuitorul, prin soluția legislativă prevăzută de dispozițiile art. 421 pct. 2 lit. a) fraza a doua teza întâi din Codul de procedură penală, instituie o diferență de tratament juridic prin excluderea posibilității instanței de control judiciar de a aprecia în mod liber asupra administrării probelor în ipoteza în care soluția instanței de fond este de achitare. Această diferență de tratament juridic este de natură să creeze un dezechilibru între inculpat și parchet, acesta din urmă având întotdeauna beneficiul administrării necondiționate a declarațiilor pe care prima instanță și-a bazat soluția de achitare. Apreciază că o astfel de diferență de tratament juridic nu are o justificare rațională, în raport cu jurisprudența în materie a Curții Europene a Drepturilor Omului, nu corespunde unui scop legitim, nu respectă cerințele principiului proporționalității și constituie un tratament juridic discriminatoriu în funcție de criteriul soluției pronunțate de prima instanță, criteriu care nu poate fi considerat legitim pentru a crea o astfel de diferențiere între părțile procesului penal în ceea ce privește administrarea probelor. Consideră că dreptul la un proces echitabil, așa cum este reglementat de dispozițiile art. 21 alin. (3) din Constituție, reprezintă un aspect particular al principiului constituțional al egalității - consacrat de prevederile art. 16 alin. (1) din Legea fundamentală - și implică, printre altele, o identitate de tratament juridic - în ceea ce privește administrarea probelor - pentru părțile implicate în cauza dedusă judecății, inclusiv întro cauză penală. Nu sunt admisibile diferențieri în această privință în funcție de natura soluției pronunțate de prima instanță, deoarece, în caz contrar, se realizează o discriminare inadmisibilă din punct de vedere constituțional și se îngrădește dreptul instanței de a aprecia liber - în raport cu particularitățile cauzei și cu legea aplicabilă - asupra readministrării probelor în procedura de control judiciar. ...