Decizia CCR nr. 80/2021Punctul 6

6. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține, în esență, că dispozițiile art. 421 pct. 2 lit. a) fraza a doua teza întâi din Codul de procedură penală încalcă egalitatea cetățenilor în fața legii, fără privilegii și fără discriminări, dreptul la un proces echitabil și dreptul la apărare, întrucât instanța de apel este obligată să readministreze declarațiile pe care instanța de fond și-a întemeiat soluția numai în situația în care prima instanță a dispus achitarea inculpatului. Așadar, numai în această situație legea instituie obligația instanței de a readministra probele, iar completul de judecată nu are posibilitatea să aprecieze cu privire la necesitatea unei astfel de readministrări a probatoriului. În cazul în care instanța de fond pronunță, în cauza dedusă judecății, o altă soluție decât achitarea, instanța de control judiciar nu are obligația să readministreze declarațiile pe care prima instanță și-a întemeiat soluția și, potrivit dispozițiilor art. 420 alin. (5) din Codul de procedură penală, instanța de apel poate aprecia asupra necesității readministrării probelor administrate la prima instanță și a administrării de probe noi. Autorul excepției consideră că soluția legislativă criticată creează discriminare între inculpații care au fost achitați de instanța de fond și inculpații cu privire la care prima instanță a pronunțat o soluție de condamnare, de renunțare la aplicarea pedepsei sau de amânare a aplicării pedepsei. Susține că „nu este acceptabil ca pentru un inculpat care a fost achitat în primă instanță legiuitorul să prevadă reguli procesuale suplimentare, menite a favoriza acuzarea, astfel încât în apel să se poată obține o eventuală soluție de condamnare, iar pentru inculpatul care a fost deja condamnat legea să tacă și aceste noi proceduri să nu fie prevăzute“. Mai arată că, „dacă inculpatul a fost achitat de către instanța de fond, instanța de apel este obligată să anuleze întreg materialul probatoriu care a stat la baza pronunțării soluției de achitare și să procedeze la readministrarea acestuia. Practic, inculpatul achitat este adus în situația de a nu putea beneficia în apărarea sa de acele probe legal administrate care l-au exonerat de răspundere. Mai mult decât atât, în această situație procesul se reia în apel în integralitatea sa, iar dacă din readministrarea probatoriului rezultă o nouă situație juridică inculpatul nu mai poate beneficia de o altă cale de atac prin care să se verifice, sub aspectul legalității, ceea ce s-a întâmplat în cursul acestei noi judecăți“. Pe de altă parte, „dacă inculpatul este condamnat în primă instanță, această obligație impusă instanței de apel de a readministra probele care au stat la baza condamnării nu mai subzistă, iar toate aceste probe administrate de prima instanță care au fundamentat soluția de condamnare sunt acceptate, considerate legale, astfel că posibilitatea unei schimbări de situație devine puțin probabilă“. ...