Decizia CCR nr. 255/2019Punctul 8

8. În continuare, instanța judecătorească apreciază că dispozițiile art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României sunt neconstituționale în măsura în care nu se prevede un prag valoric ori de altă natură de la care faptele constituie infracțiune. Astfel, în reglementarea actuală, norma de incriminare nu îndeplinește condițiile de claritate sau de predictibilitate necesare unei norme de incriminare a unei infracțiuni și nici cerința ca legea penală să respecte principiul de „ultima ratio“ consacrat în jurisprudența mai recentă a Curții Constituționale. Apreciază că analiza acestui motiv urmează a fi făcută de către Curtea Constituțională doar în situația în care nu va găsi întemeiate argumentele expuse anterior, căci, în măsura în care instanța de contencios constituțional este și ea de opinia că noțiunea de „contrabandă“ din cuprinsul art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 trebuie interpretată în sensul că se referă la infracțiunea de contrabandă incriminată de art. 270 alin. (1) și (2) din Legea nr. 86/2006, analiza nu mai are sens, întrucât la alin. (2) sunt prevăzute anumite praguri valorice de la care fapta constituie infracțiune. Făcând referire la jurisprudența Curții Constituționale referitoare la principiul „ultima ratio“, apreciază că în cazul infracțiunii prevăzute de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 acest principiu trebuie raportat la regimul sancționator instituit, și anume închisoarea de la 2 la 7 ani, ce nu permite instanțelor judecătorești să aplice alte modalități de individualizare judiciară a pedepselor, instanțele fiind obligate să dispună condamnarea persoanelor ce au săvârșit fapte ce realizează din punct de vedere formal conținutul acestei infracțiuni, indiferent cât de puțin grave ar fi acestea. În cazul infracțiunii prevăzute de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, maximul special fiind de 7 ani închisoare, nu se poate dispune amânarea aplicării pedepsei și, cu atât mai puțin, renunțarea la judecată. Arată că, în cauza de față, inculpatul (care nu are antecedente penale) a fost trimis în judecată pentru faptul că ar fi cumpărat dintr-o piață un număr de 47 de pachete de țigări pe care urma să le dea muncitorilor angajați cu ziua în gospodăria agricolă a inculpatului, prejudiciul total calculat de organele fiscale fiind de doar 561 lei. Or, fapte de genul celor anterior menționate nu pot fi considerate ca având gradul de intensitate, de gravitate, care să justifice sancțiunea penală a condamnării la pedeapsa de cel puțin 2 ani închisoare (pentru această infracțiune neputându-se dispune amânarea aplicării pedepsei ori renunțarea la judecată). ...