Decizia CCR nr. 272/2019Punctul 20

20. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că autorul acesteia, respectiv Gabriel Marius Șandru, a mai invocat o excepție identică ce a constituit obiectul Dosarului nr. 612D/2017, care a fost soluționat prin Decizia nr. 674 din 6 noiembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 11 din 4 ianuarie 2019. Cu acel prilej, Curtea Constituțională a reținut că este neîntemeiată critica referitoare la împrejurarea că autorul excepției a fost privat de dreptul la un proces echitabil și a fost discriminat față de alți cetățeni din cauza faptului că, fiindu-i indisponibilizate toate bunurile, nu a mai putut dispune de ele în vederea acoperirii prejudiciului cauzat, în așa fel încât să poată beneficia de cauza de reducere a limitelor de pedeapsă prevăzută de art. 10 din Legea nr. 241/2005, deoarece, în acord cu art. 252^1 alin. (1) și art. 253 alin. (2) lit. a) din Codul de procedură penală, bunurile sechestrate, atât mobile, cât și imobile, puteau fi valorificate la cererea proprietarului. Astfel, potrivit art. 252^1 alin. (1) din Codul de procedură penală, referitor la Cazuri speciale de valorificare a bunurilor mobile sechestrate, „În cursul procesului penal, înainte de pronunțarea unei hotărâri definitive, procurorul sau instanța de judecată care a instituit sechestrul poate dispune de îndată valorificarea bunurilor mobile sechestrate, la cererea proprietarului bunurilor sau atunci când există acordul acestuia.“ Totodată, potrivit art. 253 alin. (2) lit. a) din același cod, referitor la Procesul-verbal de sechestru și notarea sau înscrierea ipotecară, organul care aplică sechestrul încheie un proces-verbal, descriind amănunțit bunurile sechestrate, cu indicarea valorii lor, și încunoștințează părțile că „pot solicita valorificarea bunului sau bunurilor sechestrate, în temeiul art. 252^1 alin. (1) “. Mai mult decât atât, împrejurarea că în prezenta cauză au fost sechestrate bunuri în valoare totală mult mai mare decât valoarea pagubei reținute prin rechizitoriu nu reprezintă o problemă de constituționalitate, întrucât, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituțională „se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată“, iar nu cu privire la modul de interpretare și aplicare în concret a dispozițiilor legale criticate. De altfel, într-o astfel de situație, persoana interesată avea posibilitatea ca, în acord cu art. 249 alin. (5) din Codul de procedură penală, potrivit căruia „Măsurile asigurătorii în vederea reparării pagubei produse prin infracțiune și pentru garantarea executării cheltuielilor judiciare se pot lua asupra bunurilor suspectului sau inculpatului și ale persoanei responsabile civilmente, până la concurența valorii probabile a acestora,“, să formuleze, în acord cu art. 250 alin. (1) și (6) și art. 250^1 alin. (1) din Codul de procedură penală, contestație împotriva măsurii asigurătorii luate de procuror/judecătorul de cameră preliminară/instanța de judecată sau împotriva modului de aducere la îndeplinire. ...