Decizia CCR nr. 246/2019Punctul 11

11. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că măsurile de siguranță, reglementate în titlul IV al părții generale a Codului penal, respectiv în art. 107-112^1 din cuprinsul Codului penal, sunt sancțiuni de drept penal care, alături de pedepsele penale, completează categoria sancțiunilor penale necesare prevenirii fenomenului infracțional, aplicabile ca urmare a evidențierii, cu prilejul comiterii unor infracțiuni, a anumitor împrejurări din realitatea socială, aflate în raport de cauzalitate cu infracțiunile săvârșite care, dacă nu sunt combătute, pot determina săvârșirea unor noi infracțiuni. În acest sens, art. 108 din Codul penal reglementează drept măsuri de siguranță obligarea la tratament medical, internarea medicală, interzicerea ocupării unei funcții sau a exercitării unei profesii, confiscarea specială și confiscarea extinsă. Dintre acestea, obligarea la tratament medical, prevăzută la art. 108 lit. a) din Codul penal, poate fi dispusă potrivit art. 109 din Codul penal. Măsura analizată constă în obligarea persoanei în cauză de a se prezenta regulat la medic, în vederea urmării unui tratament medical, până la însănătoșire sau până la obținerea unei ameliorări care să înlăturare starea de pericol. La rândul său, măsura de siguranță a internării medicale reglementată la art. 108 lit. b) din Codul penal poate fi dispusă, potrivit art. 110 din Codul penal, în condițiile constatării unei stări psihice sau fizice anormale a făptuitorului, care suferă de o boală psihică, este consumator cronic de substanțe psihoactive sau suferă de o boală infectocontagioasă, motiv pentru care prezintă pericol pentru societate. Măsura de siguranță anterior menționată constă în internarea persoanei în cauză într-o instituție medicală de specialitate, până la însănătoșire sau până la obținerea unei ameliorări care să înlăture starea de pericol. Dispunerea măsurii obligării provizorii la tratament medical, respectiv a măsurii internării medicale provizorii se face, potrivit art. 245 alin. (1) și art. 247 alin. (1) din Codul de procedură penală, de către judecătorul de drepturi și libertăți, la propunerea procurorului, în cursul urmăririi penale, de către judecătorul de cameră preliminară, la propunerea procurorului, în cursul procedurii camerei preliminare, sau de către instanța de judecată, în cursul judecății în primă instanță și în apel, la propunerea procurorului sau din oficiu, pe baza unor rapoarte de expertiză medico-legală din care să rezulte necesitatea aplicării unor asemenea măsuri, potrivit art. 246 alin. (2) , alin. (8) și alin. (11) și art. 248 alin. (2) , alin. (5) , alin. (9) și alin. (13) din Codul de procedură penală. Punerea în executare a măsurilor de siguranță precitate se face, potrivit art. 572 din Codul de procedură penală, de către judecătorul de drepturi și libertăți sau de instanța de judecată care a luat această măsură, dispozițiile prevăzute la art. 566-571 din același act normativ aplicându-se în mod corespunzător. ...