Decizia CCR nr. 246/2019Punctul 16

16. Cât privește situația persoanelor care din cauza unei boli, inclusiv cea provocată de consumul cronic de alcool sau de alte substanțe psihoactive, prezintă pericol pentru societate, Curtea a constatat, în Decizia nr. 25 din 19 ianuarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 294 din 26 aprilie 2017, că „acestea pot prezenta o suită de afecțiuni ale căror simptome pot genera un comportament de natură a afecta atât propria viață, precum și pe cea a altora, cât și aspecte ce țin de ordinea publică sau bunele moravuri. Prin urmare, prin forța împrejurărilor, situația acestor persoane care nu sunt în stare să înțeleagă semnificația și consecințele comportamentului lor impune cu stringență luarea măsurilor legale referitoare la aplicarea unui tratament medical adecvat în așa fel încât să fie înlăturate orice riscuri iminente ce implică posibile vătămări fizice pentru sine ori pentru alte persoane, precum și distrugeri de bunuri materiale importante.“ (paragraful 19). Obligarea provizorie la tratament medical nu este o pedeapsă în sensul legii penale, dispunerea acestei măsuri de siguranță este reclamată de existența unei stări de pericol pentru societate care nu ar putea fi înlăturată altfel decât prin obligarea suspectului/ inculpatului de a urma, în mod regulat, tratamentul medical prescris de un medic de specialitate, până la însănătoșire sau până la obținerea unei ameliorări (paragraful 20). Caracterul provizoriu al unei astfel de măsuri se deduce din faptul că aceasta este dispusă pe parcursul procedurilor judiciare (în cursul urmăririi penale, al procedurii de cameră preliminară și/sau în cursul judecății) prin convertirea măsurii de siguranță reglementată de art. 108 lit. a) din Codul penal într-o măsură procesuală a cărei subzistență sub o astfel de identitate se încheie odată cu pronunțarea unei hotărâri judecătorești - potrivit art. 404 alin. (4) lit. d) din Codul de procedură penală dispozitivul hotărârii trebuie să cuprindă și cele hotărâte cu privire la măsurile de siguranță. Aceasta nu înseamnă că, în mod automat, dispunerea obligării la tratament medical se întinde până la finalizarea procesului, întrucât menținerea ei este indisolubil legată de însănătoșire ori de obținerea unei ameliorări care să înlăture starea de pericol. Totodată, măsura obligării provizorii la tratament medical va fi dispusă după ce, în prealabil, a fost efectuată o expertiză medico-legală, cu citarea suspectului/ inculpatului și numai în prezența avocatului ales sau numit din oficiu. Persoana supusă măsurii are dreptul ca, la soluționarea unei astfel de propuneri, să fie asistată și de către un medic desemnat de aceasta care poate prezenta concluzii și care poate participa la alcătuirea planului terapeutic. În cazul în care a intervenit însănătoșirea ori o ameliorare a stării de sănătate care înlătură starea de pericol, măsura provizorie a obligării la tratament medical poate fi ridicată la sesizarea procurorului ori a medicului de specialitate sau la cererea suspectului/ inculpatului ori a unui membru de familie al acestuia. ...