Decizia CCR nr. 217/2019Punctul 65

65. În jurisprudența sa, Curtea a stabilit că legătura cu soluționarea cauzei „presupune atât aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecății, cât și necesitatea invocării excepției de neconstituționalitate în scopul restabilirii stării de legalitate, condiții ce trebuie întrunite cumulativ, pentru a fi satisfăcute exigențele pe care le impun dispozițiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 în privința pertinenței excepției de neconstituționalitate în desfășurarea procesului“ (a se vedea, cu titlu exemplificativ, Decizia nr. 179 din 1 aprilie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 409 din 3 iunie 2014, paragraful 23, Decizia nr. 540 din 15 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 960 din 30 decembrie 2014, paragraful 26, sau Decizia nr. 376 din 26 mai 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 598 din 7 august 2015, paragraful 26). Or, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 14/2017 nu este aplicabilă cauzei deduse judecății instanțelor judecătorești, iar restabilirea stării de legalitate nu poate fi invocată, pentru că starea de legalitate vizează dreptul pozitiv, în timp ce restabilirea se referă la revenirea la aceasta prin repudierea actului care a afectat-o. Or, chiar în condițiile neconstituționalității textului abrogator, revenirea la starea de legalitate ar avea același efect și aceeași semnificație precum în ipoteza existenței textului abrogator, având în vedere că dreptul pozitiv nu a cunoscut vreo fluctuație normativă datorată Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 13/2017 sau Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 14/2017. ...