Decizia CCR nr. 180/2019Punctul 39

39. Așa fiind, o decizie a Curții Constituționale prin care se constată neconstituționalitatea unei dispoziții penale mai favorabile nu poate atinge dreptul născut sub imperiul acelei dispoziții, inclusiv soluționarea litigiului legat de realizarea acelui drept, întrucât în temeiul acelei prevederi s-au născut și epuizat raporturi juridice, astfel că prevederea neconstituțională continuă să producă consecințe și ulterior încetării efectelor sale juridice/ieșirii sale din vigoare pentru acte/fapte săvârșite în timpul acesteia propriu de aplicare. În acest sens Curtea constată că prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, și Decizia nr. 64 din 9 februarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 145 din 27 februarie 2017, paragraful 43, a statuat că nu are importanță eliminarea, indiferent sub ce formă, din fondul activ al legislației a actului criticat pentru neconstituționalitate, motiv pentru care „sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare“. De aceea, conform principiului general, o normă juridică acționează în timp din momentul intrării ei în vigoare și până în momentul ieșirii sale din vigoare și se bucură de prezumția de constituționalitate. Sunt și excepții de la acest principiu general, cum sunt retroactivitatea și ultraactivitatea legii penale sau contravenționale mai favorabile sau ultraactivitatea legii penale temporare. O lege posterioară astfel izvorâtă/modelată din/de efectele deciziilor de admitere a Curții Constituționale nu poate atinge dreptul născut sub imperiul legii anterioare mai favorabile, aceasta urmând să guverneze dreptul respectiv, inclusiv soluționarea litigiului legat de realizarea acelui drept, chiar și ulterior ieșirii sale din vigoare. În consecință, soluția legislativă consacrată de art. 5 alin. (2) din Codul penal, potrivit căreia dispozițiile referitoare la aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei se aplică și actelor normative ori prevederilor din acestea declarate neconstituționale, dacă în timpul când acestea s-au aflat în vigoare au cuprins dispoziții penale mai favorabile, este conformă cu principiile constituționale invocate. ...