Decizia CCR nr. 180/2019Punctul 41

41. În concluzie, împrejurarea că o normă de drept penal substanțial mai blândă a fost declarată neconstituțională printr-o decizie a Curții Constituționale nu este de natură a nega existența principiului consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituție, reflectat în art. 5 din Codul penal, deoarece, având caracter axiomatic, nu poate fi limitat de îndeplinirea unor condiții - cum ar fi apariția ulterioară a unei decizii de admitere a Curții Constituționale - care din motive obiective nu puteau fi imputate destinatarilor săi. Drept urmare, ori de câte ori există norme mai favorabile, acestea vor fi aplicabile fie retroactivând, fie ultraactivând. Această teză este cu atât mai evidentă cu cât dispozițiile art. 15 alin. (2) din Legea fundamentală nu instituie niciun fel de distincție sau excepție de la aplicarea principiului aplicării legii penale mai favorabile în funcție de modalitatea concretă în care legea penală mai favorabilă și-a încetat efectele juridice (abrogare/modificare sau declarare ca neconstituțională). ...