Decizia CCR nr. 179/2019Punctul 13

13. Analiza dispoziției art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 conduce la concluzia încălcării prevederilor constituționale și convenționale referitoare la dreptul la un proces echitabil, întrucât nu se desprinde cu suficientă claritate și precizie întinderea noțiunii de „pretențiile părții civile“. Se susține că art. 23 din Codul de procedură penală se poate interpreta în sensul recunoașterii pretențiilor părții civile de către inculpat, ipoteză în care instanța de judecată îl va obliga pe inculpat la despăgubiri în măsura recunoașterii. Însă inechitatea dispoziției contestate rezidă în valorificarea atitudinii procesuale a inculpatului de a consimți la pretențiile părții civile numai sub aspectul laturii civile a procesului penal, fără ca latura penală, inclusiv individualizarea întinderii răspunderii penale, să poată fi influențată în sensul reducerii limitelor de pedeapsă, întrucât inculpatul nu are posibilitatea concretă de a achita efectiv un prejudiciu accesoriu ce nu a fost determinat și se invocă imposibilitatea de a fi cuantificat de partea civilă. ...