Decizia CCR nr. 142/2019Punctul 57

57. În ceea ce privește faptele de executare a lucrărilor prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 50/1991, Curtea subliniază că ele vor fi sancționate, în continuare, ca infracțiuni, fiind păstrate în sfera ilicitului penal. Cu privire la acestea, legiuitorul a avut în vedere încălcarea obligației de a obține autorizațiile de construire/desființare, precum și/sau nerespectarea prevederilor acestor autorizații, în cazul lucrărilor efectuate la toate categoriile de monumente istorice prevăzute de lege - monumente, ansambluri, situri și/sau zonele de protecție a acestora ori la construcții cu valoare arhitecturală sau istorică deosebită, stabilite prin documentații de urbanism aprobate. Fiind vorba despre monumente istorice, ansambluri, situri, construcții cu valoare arhitecturală sau istorică deosebită, legiuitorul a considerat că acestea au nevoie de o protecție sporită, întrucât distrugerea acestora ar reprezenta un proces ireversibil, cu consecința producerii unor prejudicii incomensurabile asupra patrimoniului național și cultural. Mai mult, este de notorietate faptul că monumentele istorice sunt construcții vulnerabile, situație ce impune ca orice intervenție să fie autorizată în condițiile legii, iar executarea lucrărilor neautorizate să fie pedepsită mai sever, ca infracțiune, în condițiile art. 24 lit. a) din Legea nr. 50/1991. ...