Decizia CCR nr. 119/2019Punctul 5

5. Se mai arată că lipsa oricărei căi de atac împotriva hotărârii de primă instanță determină, pe de o parte, o mai mare lejeritate în aprecierea cauzei din partea judecătorului care cunoaște faptul că soluția sa nu va putea fi în niciun caz reformată, și, pe de altă parte, imposibilitatea înlăturării unor greșeli de judecată care produc consecințe foarte grave (în speța în care s-a invocat excepția s-a pus problema reluării întregii proceduri de validare a tuturor consilierilor locali). În atare condiții, autorul excepției susține că nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 53 din Constituție pentru restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți. Totodată, acesta invocă Decizia nr. 500 din 15 mai 2012, prin care Curtea Constituțională a hotărât că prevederile art. 118 alin. (3^1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, care au eliminat calea de atac a recursului în materia contravențiilor rutiere, sunt neconstituționale. ...