Decizia CCR nr. 111/2019Punctul 14

14. Guvernul arată că, deși dispozițiile art. 10 alin. (1) și alin. (5) , art. 31 și art. 88 alin. (1) din Codul de procedură penală nu recunosc martorilor în procesul penal dreptul de a fi asistați de avocat întrucât aceștia nu fac parte din categoria „părților“ sau a „subiecților procesuali principali“, ci din cea a „altor subiecți procesuali“ (art. 34 din Codul de procedură penală), soluția legislativă nu aduce atingere dreptului la apărare și dreptului la un proces echitabil. Astfel, câtă vreme martorul nu face obiectul acuzației penale sau al pretențiilor civile aflate în legătură cu aceasta, ci participă la aflarea adevărului prin depoziția pe care o dă în legătură cu faptele sau împrejurările despre care are cunoștință, în cazul său nu se poate vorbi despre necesitatea recunoașterii unui drept la apărare. Pe de altă parte, în ipoteza în care o persoană care, după ce a fost audiată ca martor, a primit în aceeași cauză calitatea de suspect/inculpat, garanția respectării dreptului la apărare este oferită de prevederile art. 118 din Codul de procedură penală. Aceste dispoziții recunosc martorului dreptul de a tăcea în privința faptelor probatorii care l-ar putea incrimina, iar dacă a făcut o depoziție în legătură cu astfel de fapte și ulterior primește în cauză calitatea de suspect/inculpat, aceleași prevederi interzic folosirea declarației împotriva acestuia. ...