Decizia CCR nr. 123/2019Punctul 19

19. Or, obiectul acțiunii judecătorești în care a fost invocată prezenta excepție îl constituie anularea unui act administrativ, deci o cauză de contencios administrativ, și nu de natură penală. Analizând actele depuse la dosar, Curtea reține că în cauză s-a dispus, prin ordin al prefectului, suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule, având în vedere o acuzație în materie penală (și procesul penal desfășurat în consecință) referitoare la veridicitatea fișei medicale depuse odată cu solicitarea preschimbării permisului auto al autorului excepției, aspect pe care acesta din urmă îl consideră relevant pentru invocarea art. 23 alin. (11) din Constituție în susținerea neconstituționalității dispozițiilor art. 103 alin. (8) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002. Or, așa cum s-a arătat mai sus, cauza în care s-a ridicat excepția nu are natură penală, iar măsura suspendării este luată în temeiul unor dispoziții legale ce urmăresc protejarea unui interes public (ce constă în siguranța circulației pe drumurile publice) superior dreptului individual de a conduce autovehicule. În plus, contrar susținerilor autorului excepției, măsura dispusă prin actul administrativ contestat (Ordinul prefectului municipiului București nr. 155 din 11 martie 2016) nu este „pe perioadă nedeterminată“, ci până la soluționarea definitivă a dosarului în care autoritatea emitentă a permisului de conducere a exercitat dreptul de tutelă administrativă referitor la acel permis de conducere (respectiv Dosarul nr. 31.981/3/2015, soluționat definitiv în favoarea autorului excepției prin Decizia civilă nr. 184 din 18 ianuarie 2018 a Curții de Apel București - Secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal). ...