Decizia CCR nr. 49/2019Punctul 18

18. Autorii excepției susțin că sintagma „ori de alte mijloace frauduloase“ nu îndeplinește exigențele de claritate, precizie, previzibilitate și accesibilitate necesare unei legi. Dicționarul explicativ al limbii române definește termenul „fraudulos“ ca ceva făcut cu înșelăciune, bazat pe fraudă, pe rea-credință. Or, prin folosirea sintagmei „ori de alte mijloace frauduloase“ se naște un pleonasm, întrucât dacă se înlocuiește termenul „fraudulos“ cu cel din dicționar se ajunge la următorul text: „înșelăciunea săvârșită prin folosirea [...] de alte mijloace de înșelăciune“. Totodată, se mai susține că teza a doua a art. 244 alin. (2) din Codul penal, potrivit căreia „dacă mijlocul fraudulos constituie prin el însuși o infracțiune, se aplică regulile privind concursul de infracțiuni“, conduce la o dublă incriminare a unei fapte săvârșite ca urmare a unei singure rezoluții infracționale. Drept urmare, acest mod de sancționare încalcă principiul „ne bis in idem“. ...