Decizia ÎCCJ nr. 287/2025 (HP)Punctul X

X. Înalta Curte de Casație și Justiție + Asupra admisibilității sesizării 42. Temeiul sesizării îl constituie prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, act normativ care cuprinde norme speciale de reglementare a procedurii hotărârii prealabile, în scopul asigurării unei practici judiciare unitare în materia litigiilor de muncă ale personalului plătit din fonduri publice, precum și în materia asigurărilor sociale, parțial derogatorii de la procedura de drept comun reglementată prin dispozițiile art. 519-521 din Codul de procedură civilă. ... 43. În ceea ce privește domeniul de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, în art. 1 se prevede că acest act normativ se aplică în procesele privind stabilirea și/sau plata drepturilor salariale sau de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv cele privind obligarea la emiterea actelor administrative sau privind anularea actelor administrative emise pentru acest personal sau/și cele privind raporturile de muncă și de serviciu ale acestui personal, precum și în procesele privind stabilirea și/sau plata drepturilor la pensie, inclusiv cele rezultate din actualizarea/recalcularea/revizuirea drepturilor la pensie sau/și cele privind alte prestații de asigurări sociale ale personalului plătit din fonduri publice, indiferent de natura și obiectul proceselor, de calitatea părților ori de instanța competentă să le soluționeze. ... 44. Referitor la condițiile de admisibilitate a sesizării, actul normativ instituie o procedură specială privind sesizarea instanței supreme în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, sens în care art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 prevede următoarele: „Dacă în cursul judecății proceselor prevăzute la art. 1, completul de judecată învestit cu soluționarea cauzei în primă instanță sau în calea de atac, verificând și constatând că asupra unei chestiuni de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și aceasta nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată.“ ... 45. Aceste prevederi se aplică cu prioritate în raport cu dispozițiile art. 519-521 din Codul de procedură civilă, potrivit principiului specialia generalibus derogant, urmând a se completa însă, în mod corespunzător, cu prevederile Codului de procedură civilă, astfel cum se și statuează expres prin art. 4, conform căruia „dispozițiile prezentei ordonanțe de urgență se completează cu cele ale Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum și cu celelalte reglementări aplicabile în materie“. ... 46. Din analiza dispozițiilor legale evocate rezultă că, în procesele de tipul celor enumerate la art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, declanșarea procedurii hotărârii prealabile este posibilă numai în cazul în care sunt îndeplinite, cumulativ, următoarele condiții de admisibilitate: a) existența unei cauze aflate în curs de judecată, circumscrisă domeniului de aplicare al art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024; ... b) completul de judecată să fie învestit cu soluționarea cauzei în primă instanță sau în calea de atac; ... c) să existe o chestiune de drept veritabilă, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei; ... d) chestiunea de drept invocată să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare și nici al unei statuări anterioare a Înaltei Curți de Casație și Justiție. ... ... 47. Verificând îndeplinirea condițiilor subsumate prevederilor art. 1 alin. (2) și (3) , respectiv art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, se constată că problema de drept litigios dedusă judecății privește stabilirea dreptului la pensia de serviciu în temeiul dispozițiilor din Legea nr. 567/2004, în condițiile în care reclamantul face parte din cadrul personalului conex. ... 48. În consecință, în cauza care a ocazionat sesizarea, pretențiile deduse judecății se circumscriu domeniului de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, în sensul art. 1 alin. (2) . ... 49. De asemenea, cauza în care a fost formulată sesizarea instanței supreme se află pe rolul Curții de Apel Brașov - Secția civilă, ca instanță competentă să judece calea de atac a apelului. ... 50. Cât privește condiția existenței unei chestiuni de drept veritabile, de a cărei lămurire să depindă soluționarea pe fond a cauzei, se constată că aceasta nu este îndeplinită. ... 51. Sub acest aspect, instanța de trimitere s-a rezumat la a arăta, în cuprinsul încheierii de sesizare, că „orice chestiune de drept care se circumscrie sferei de reglementare a art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, în condițiile acolo descrise, generează obligația, din partea completului de judecată, de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție“. ... 52. Contrar concluziei la care a ajuns instanța de trimitere, este de subliniat faptul că și în cazul sesizărilor întemeiate pe dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024 este necesar a fi demonstrată existența unei chestiuni de drept, aptă să declanșeze mecanismul hotărârii prealabile, noțiune cu un înțeles autonom, ce nu este sinonimă cauzei juridice a acțiunii deduse judecății. ... 53. Cerința ca dezlegarea problemei de drept să reflecte o dificultate considerabilă este subsumată logic condițiilor de admisibilitate a sesizărilor formulate atât în temeiul prevederilor art. 519 din Codul de procedură civilă, cât și al art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, de vreme ce prin aceste mecanisme instanța supremă realizează nemijlocit funcția de asigurare a unei jurisprudențe unitare, hotărârea prealabilă reprezentând un mijloc eficient de a preveni apariția practicii neunitare, în contextul în care instanțele de trimitere se confruntă cu chestiuni de drept ce au aptitudinea de a constitui izvor al jurisprudenței neunitare, prin caracterul neclar, incomplet sau echivoc al normelor în analiză. Nu este posibil însă ca, în cadrul acestui mecanism, instanța supremă să se substituie funcției jurisdicționale a instanței de trimitere, învestită cu soluționarea, în concret, a raportului juridic dedus judecății. ... 54. În cadrul prezentei sesizări se constată că instanța de trimitere nu a adus niciun argument care să susțină îndeplinirea acestei condiții de admisibilitate. ... 55. Astfel, niciun element de dificultate nu a fost relevat în formularea acestei solicitări, în contextul în care, cu referire la evoluția legislativă în materie, instanța de trimitere constată că dispozițiile art. 90^1 din Legea nr. 567/2004 au intrat în vigoare la 8 octombrie 2007, prin modificarea Legii nr. 567/2004 (prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 100/2007), iar la acel moment în Legea nr. 567/2004 nu exista articolul 68^5, astfel că acesta nu se putea regăsi printre excepțiile cuprinse în art. 90^1 din lege. De asemenea, art. 68^5 a fost introdus în corpul Legii nr. 567/2004 prin Legea nr. 130/2015, respectiv în iunie 2015, iar în cuprinsul art. 68^5 alin. (1) nu se face referire și la personalul conex. ... 56. În același sens a mai constatat instanța de trimitere că intenția legiuitorului de a exclude categoria personalului conex de la beneficiul pensiei de serviciu reglementate în Legea nr. 567/2004 rezultă și din întregul conținut al Hotărârii Guvernului nr. 706/2015, prin care au fost aprobate normele metodologice de aplicare a prevederilor referitoare la stabilirea pensiilor de serviciu din Legea nr. 567/2004, norme care, la art. 2 din anexă, enumeră expres și limitativ categoriile de personal care beneficiază, la cerere, de pensie de serviciu, nefiind cuprins și personalul conex. ... 57. Rezultă deci că instanța de trimitere nu a constatat că are dificultăți în rezolvarea problemei de drept deduse judecății, propunând o interpretare clară în privința acesteia, fără a identifica diferite interpretări posibile ale textelor legale, justificând declanșarea acestui mecanism numai prin faptul că acesta ar fi obligatoriu. ... 58. Tot din perspectiva evoluției legislative a dispozițiilor ce fac obiectul prezentei sesizări, nu este lipsită de relevanță nici împrejurarea că la data adoptării art. 90^1 din Legea nr. 567/2004 pensia de serviciu era reglementată în cuprinsul art. 68 din aceeași lege, iar această dispoziție legală era menționată în mod expres printre excluderile din cuprinsul art. 90^1. ... 59. În același context, al lipsei caracterului dificil al chestiunii de drept, se cuvine a fi amintită și Decizia nr. 1.563/2009 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a art. 90^1 din Legea nr. 567/2004, pronunțată de Curtea Constituțională. ... 60. În considerentele acestei decizii s-a reținut: Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că, în esență, critica autorului excepției vizează dispozițiile de lege prin care personalul conex al instanțelor de judecată și al parchetelor este exclus de la beneficiul acordării pensiei de serviciu și a altor drepturi specifice care sunt prevăzute pentru personalul auxiliar din justiție. În acest sens, arată că personalul conex se află într-o situație analogă, comparabilă cu cea a personalului conex, cuvenindu-se acordarea acelorași drepturi pentru ambele categorii de personal. Față de aceste susțineri, Curtea constată că Legea nr. 567/2004 reglementează, în ansamblul său, statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, acesta fiind format, potrivit art. 3 alin. (1) din lege, din grefieri, grefieri statisticieni, grefieri documentariști, grefieri arhivari, grefieri registratori și specialiști IT. Conex personalului auxiliar, dar constituind o categorie de personal distinctă, prin natura funcțiilor deținute, este personalul prevăzut la alin. (3) al aceluiași articol, format din agent procedural, aprod și șofer. Această distincție între cele două categorii de personal este păstrată în toată reglementarea actului normativ, care, în principal, stabilește elementele statutului personalului auxiliar de specialitate, făcând referire la personalul conex în mod separat, în cadrul cap. VIII «Dispoziții tranzitorii și finale», prin trimitere la dispozițiile aplicabile personalului auxiliar, mai puțin în ceea ce privește anumite drepturi specifice. Având în vedere aceste aspecte, Curtea apreciază că diferența de tratament juridic generată de textul de lege criticat nu poate fi privită ca aducând atingere principiului constituțional al egalității în drepturi și nici prevederilor art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, întrucât aceste prevederi au în vedere existența unor situații comparabile, analoage. Or, în speță, natura diferită a funcțiilor îndeplinite de diferitele categorii de personal le plasează pe acestea în situații deosebite, aspect subliniat prin însuși modul prin care legiuitorul a ales să reglementeze statutul acestora. ... 61. În concluzie, instanța de trimitere nu se confruntă cu o dificultate reală în interpretarea normelor de drept care formează obiectul sesizării. ... 62. În procedura dezlegării unei chestiuni de drept, rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, inclusiv în cazul sesizărilor formulate în temeiul dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, rămâne unul extraordinar și subsecvent, procedura putând fi parcursă atunci când o chestiune de drept, determinantă pentru soluționarea pe fond a unei cauze, nu apare ca fiind de ajuns de clară, prin raportare la dispozițiile legale din care derivă, generând dificultăți de înțelegere și aplicare, având astfel vocația de a conduce la o jurisprudență neunitară, ceea ce nu este cazul în speță. ... 63. În consecință, cum mecanismul instituit de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 este menit să dea o rezolvare de principiu unei/unor chestiuni de drept punctuale, iar nu să soluționeze o cerere de chemare în judecată prin prisma ansamblului cauzei sale juridice, Înalta Curte de Casație și Justiție va conchide în sensul că nu sunt îndeplinite cumulativ toate condițiile de admisibilitate necesare pentru a interveni o dezlegare în drept potrivit sesizării ce i-a fost adresată, astfel că aceasta va fi respinsă ca inadmisibilă. ... ...