Decizia CCR nr. 26/2019Punctul 13

13. Realizând o scurtă analiză a celor două protocoale, autorul sesizării, în ceea ce privește Protocolul nr. 00750 din 4 februarie 2009, susține că art. 1 din acest act pune semnul egalității între forța legii și forța protocolului. Apreciază că domeniul cooperării, astfel cum este definit de protocol, excedează cadrului legal, deoarece se face referire la categoria „infracțiunilor ce au corespondent în amenințările la adresa siguranței naționale“, distinct de „infracțiuni împotriva siguranței naționale“, precum și la infracțiunile grave, ce includ o categorie foarte largă de infracțiuni. Arată că, potrivit protocolului, obiectivul cooperării include „constituirea de echipe operative comune care să acționeze în baza unor planuri de acțiune comune pentru exercitarea competențelor specifice ale părților, în vederea documentării faptelor prevăzute la art. 2.“ Susține că „documentarea“ infracțiunilor înseamnă, în fapt, exercitarea unor activități specifice organelor de cercetare penală. Art. 13 din Legea nr. 14/1992, în forma în vigoare în 2009, prevedea în mod expres ca „Organele Serviciului Român de Informații nu pot efectua acte de cercetare penală“. Or, Ministerul Public, prin protocolul încheiat în 2009, a golit de conținut norma emisă de Parlament, acordând aceste competențe Serviciului Român de Informații în mod secret și în contra voinței edictate de legiuitor. ...