Decizia CCR nr. 26/2019Paragraful 44

Mai mult, în ceea ce privește modul de soluționare a conflictului (aceasta fiind atribuția constituțională a instanței de contencios constituțional reglementată de art. 146 lit. e) din Constituție, iar nu doar constatarea sa), Curtea, în opinia majoritară, stabilește că revine Ministerului Public, Înaltei Curți de Casație și Justiție și instanțelor judecătorești obligația de a verifica „în cauzele pendinte“ dacă „s-a încălcat competența materială și personală“ a organelor de urmărire penală, urmând a „dispune măsurile legale corespunzătoare“. Obligația instituită de Curte nu face altceva decât să reitereze obligația legală pe care instanțele o au cu privire la aplicarea legii, respectiv la verificarea respectării dispozițiilor legale care reglementează desfășurarea procesului penal, Curtea însăși recunoscând, în opinia majoritară, că „prezenta decizie nu aduce niciun element de noutate față de cadrul normativ existent“, întrucât „instanțele puteau face aplicarea regimului nulităților din Codul de procedură penală“, așa cum acesta a fost configurat prin deciziile anterioare ale Curții Constituționale.