Decizia CCR nr. 7/2019Punctul 19

19. Pornind de la cele statuate anterior în jurisprudența sa în materie, Curtea a reținut (paragraful 16) că, din acest punct de vedere, nu există nicio diferență între moștenitorii legali sau testamentari ai fostului proprietar îndreptățit la despăgubire, de vreme ce, atât în cazul moștenirii legale, cât și în cazul celei testamentare, transmiterea patrimoniului se face - în temeiul legii sau al voinței defunctului - în lipsa unei contraprestații din partea moștenitorilor. Mai mult, moștenitorii legali sau testamentari ai fostului proprietar sunt purtătorii unei vocații succesorale a cărei satisfacere a fost zădărnicită prin privările nelegale de proprietate pe care statul român le-a realizat în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 (a se vedea, în acest sens, și Decizia nr. 613 din 5 octombrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 250 din 21 martie 2018, paragraful 37). Or, având în vedere faptul că, în ipoteza analizată, prin intermediul cesiunii drepturilor la despăgubire, subrogarea în drepturile persoanei îndreptățite la despăgubire a presupus o prestație bănească, prin prețul plătit fostului proprietar, în prezenta cauză nu se poate afirma cu temei că moștenitorii testamentari ai fostului proprietar și cesionarii drepturilor la măsurile reparatorii sunt în aceeași situație juridică, astfel încât nu poate fi reținută încălcarea dispozițiilor constituționale referitoare la egalitatea în drepturi. ...