Decizia ÎCCJ nr. 108/2025 (HP)Punctul IX

IX. Înalta Curte de Casație și Justiție 59. Examinând sesizarea formulată, raportul întocmit de judecătorul-raportor, dispozițiile legale incidente și problema de drept ce se solicită a fi dezlegată, reține următoarele: A. Cu privire la condițiile de admisibilitate a sesizării 60. Potrivit dispozițiilor art. 475 din Codul de procedură penală, dacă, în cursul judecății, un complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului, învestit cu soluționarea cauzei în ultimă instanță, constatând că există o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective și asupra căreia Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat printr-o hotărâre prealabilă sau printr-un recurs în interesul legii în curs de soluționare, va putea solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să se dea o rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată. ... 61. În raport cu dispoziția legală precitată, se constată că admisibilitatea unei sesizări formulate în procedura pronunțării unei hotărâri prealabile este condiționată de îndeplinirea cumulativă a următoarelor cerințe: (i) întrebarea să fie formulată în cursul judecății de un complet al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al unei curți de apel sau al unui tribunal învestit cu soluționarea cauzei în ultimă instanță; ... (ii) soluționarea pe fond a acelei cauze să depindă de lămurirea chestiunii de drept ce formează obiectul sesizării; ... (iii) existența unei chestiuni de drept care să nu fi fost încă dezlegată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin mecanismele legale ce asigură interpretarea și aplicarea unitară a legii de către instanțele judecătorești sau să nu facă în prezent obiectul unui recurs în interesul legii. ... ... 62. În cauză, se constată că sunt îndeplinite cumulativ cerințele anterior enunțate. ... 63. Astfel, este îndeplinită condiția privind existența unei cauze aflate în cursul judecății în ultimă instanță, Curtea de Apel Constanța - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie fiind învestită, în ultimul grad de jurisdicție, cu soluționarea apelului formulat de inculpatul G.M. împotriva Sentinței penale nr. 903 din 15 iulie 2024, pronunțată de Judecătoria Constanța în Dosarul nr. 27.888/212/2023. ... 64. De asemenea, este îndeplinită și condiția negativă din conținutul art. 475 din Codul de procedură penală, în sensul că asupra chestiunii de drept supuse dezlegării nu s-a statuat anterior printr-o hotărâre prealabilă sau printr-un recurs în interesul legii de către Înalta Curte de Casație și Justiție și nici nu formează obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare. ... 65. Totodată, se constată ca fiind îndeplinită și cerința referitoare la legătura problemei de drept ce se solicită a fi dezlegată cu soluționarea pe fond a cauzei, atât în ceea ce privește relația de dependență dintre chestiunea de drept invocată și soluția pe care instanța de trimitere o poate dispune asupra apelului declarat în cauză, cât și din perspectiva existenței unei veritabile chestiuni de drept care necesită o dezlegare de principiu din partea Înaltei Curți de Casație și Justiție. ... 66. Din această perspectivă se reține că de interpretarea dispozițiilor art. 272 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 31/1990, în corelație cu prevederile art. 144^4 alin. (3) lit. a) și ale art. 197 alin. (4) din aceeași lege, depinde soluționarea pe fond a cauzei, în sensul de a se stabili dacă interdicția de creditare de către societate a administratorilor acesteia, prevăzută în cazul societăților pe acțiuni, este aplicabilă și societăților cu răspundere limitată, în speță acuzația formulată împotriva apelantului inculpat vizând calitatea sa de administrator al unei societăți cu răspundere limitată. ... 67. Așa cum s-a arătat în cadrul expunerii privind jurisprudența Curții Constituționale a României, nu a fost pronunțată nicio decizie de admitere a vreunei excepții de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 272 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 31/1990, iar deciziile de respingere a neconstituționalității, pronunțate în privința unora dintre infracțiunile pe care le reglementează dispozițiile art. 272 din aceeași lege, nu sunt relevante pentru dezlegarea problemei de drept ce formează obiectul prezentei cauze, având în vedere aspectele asupra cărora instanța de contencios constituțional a fost chemată să se pronunțe în cadrul examenului de constituționalitate efectuat. ... 68. În cauza care a generat prezenta sesizare se constată că instanța de trimitere a semnalat dificultățile de interpretare a dispoziției supuse dezlegării, care incriminează fapta administratorului care se împrumută, sub orice formă, direct sau prin persoană interpusă, de la societatea pe care o administrează, de la o societate controlată de acesta ori de la o societate care controlează societatea pe care el o administrează, iar valoarea sumei împrumutate este superioară limitei prevăzute la art. 144^4 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 31/1990, în condițiile în care la art. 197 alin. (4) din aceeași lege se prevede în mod expres că dispozițiile privitoare la administrarea societăților pe acțiuni nu sunt aplicabile societăților cu răspundere limitată, indiferent dacă sunt sau nu supuse obligației de auditare, urmărindu-se astfel să se stabilească, în cadrul mecanismului de asigurare a unei practici judiciare unitare, dacă prin includerea administratorului unei societăți cu răspundere limitată în ipoteza normei de incriminare se ajunge la situația de aplicare prin analogie a legii penale, în defavoarea acuzatului. ... 69. Că problema de drept cu care a fost sesizată Înalta Curte de Casație și Justiție reprezintă o veritabilă chestiune de drept care face necesară o dezlegare din partea instanței supreme este relevată și de faptul că instanțele nu au comunicat un punct de vedere unitar în ceea ce privește interpretarea normei juridice, după cum și specialiștii în drept exprimă opinii care reflectă un răspuns diferit la această problemă de drept. ... ... B. Cu privire la chestiunea de drept a cărei dezlegare se solicită 70. Problema de drept ce formează obiectul analizei în cauză constă în faptul de a stabili dacă administratorul unei societăți cu răspundere limitată poate fi subiect activ al infracțiunii prevăzute de art. 272 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 31/1990, opiniile diferit exprimate în doctrină și jurisprudență având ca punct de plecare conținutul normei de incriminare, care nu face nicio distincție cu privire la tipul de societate căreia îi este aplicabilă respectiva reglementare legală. ... 71. Într-adevăr, potrivit dispozițiilor art. 272 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 31/1990, constituie infracțiune și se pedepsește fondatorul, administratorul, directorul general, directorul, membrul consiliului de supraveghere sau al directoratului ori reprezentantul legal al societății care se împrumută, sub orice formă, direct sau printr-o persoană interpusă, de la societatea pe care el o administrează, de la o societate controlată de acesta ori de la o societate care controlează societatea pe care el o administrează, suma împrumutată fiind superioară limitei prevăzute la art. 144^4 alin. (3) lit. a) din aceeași lege, sau face ca una dintre aceste societăți să îi acorde vreo garanție pentru datorii proprii. ... 72. Deși subiectul activ al infracțiunii este clar circumstanțiat prin menționarea calității cerute persoanei căreia i se aplică interdicția de acordare a împrumutului sau garanției pentru datorii proprii, norma de incriminare nu face nicio referire cu privire la forma de organizare a societății în care își desfășoară activitatea respectiva persoană. ... 73. Având în vedere conținutul textului legal, care, așa cum s-a arătat, nu distinge între administratorul societății pe acțiuni și cel al societății cu răspundere limitată, cât și argumente decurgând din aplicarea regulii de interpretare ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus (unde legea nu distinge, nici interpretul nu trebuie să distingă) și faptul că infracțiunea este reglementată într-un capitol comun, distinct de cele care reglementează funcționarea diferitelor tipuri de societăți, respectiv titlul VIII din Legea nr. 31/1990, intitulat „Contravenții și infracțiuni“, având, deci, aplicabilitate generală, unele instanțe și o parte a doctrinei apreciază că dispozițiile de la art. 272 alin. (1) lit. c) trebuie aplicate uniform, indiferent de forma de organizare a societății, sfera de cuprindere a normei de incriminare neputând fi limitată doar la societățile pe acțiuni^1. ^1 A se vedea paragraful 34. ... 74. Dimpotrivă, în cealaltă orientare jurisprudențială se consideră că atâta timp cât, în cazul societății cu răspundere limitată, legiuitorul nu a prevăzut un regim juridic asemănător celui stabilit în cadrul administrării societății pe acțiuni, pentru care se prevede interdicția societății de a acorda împrumuturi administratorului și interdicția administratorului de a se împrumuta de la societate, nerespectarea interdicției menționate, care constituie dispoziția normei de incriminare, nu poate fi imputată și administratorului unei societăți cu răspundere limitată, căruia nu i se cere adoptarea unei asemenea conduite^2. ^2 A se vedea paragraful 32. ... 75. În contextul celor arătate, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală reține că pentru corecta stabilire a conținutului normei de incriminare prevăzute prin dispozițiile art. 272 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 31/1990, analiza trebuie să pornească de la principiul legalității incriminării și a pedepsei, consacrat de art. 7 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și de art. 23 alin. (12) din Constituția României, republicată, principiu care, urmărind să asigure o protecție efectivă împotriva urmăririlor și a condamnărilor penale arbitrare, interzice aplicarea legii penale la acele situații în care angajarea răspunderii penale nu este consecința încălcării unei acțiuni sau inacțiuni care să fi fost prevăzută în sarcina persoanei căreia i se impută ulterior nerespectarea prescripției legale. ... 76. Cu alte cuvinte, unicul temei al răspunderii penale îl constituie încălcarea unei reguli de conduită, a cărei respectare să fie prevăzută și în privința persoanei căreia i se impută respectiva conduită neconformă. ... 77. De principiu, legea penală se aplică în acele situații în care este încălcată o anumită conduită impusă sau interzisă de lege, după caz, încălcare de o anumită gravitate, de natură să afecteze în mod drastic valoarea socială ocrotită de lege. ... 78. Premisa infracțiunii stă tocmai în interdicția sau impunerea de către lege a unei anumite conduite, care trebuie să fie cunoscută de destinatarul său. ... 79. De regulă, conduita interzisă sau impusă de lege, sub sancțiunea pedepsei penale, rezultă din însăși prevederea care definește infracțiunea, spre exemplu în cazul omorului, furtului, tâlhăriei, violului, iar în alte situații, mai ales în cazul legislației care reglementează și organizează anumite activități specifice, ea este prevăzută distinct și explicit ca obligație, sancționarea încălcării acesteia, ca infracțiune/contravenție/abatere disciplinară, fiind prevăzută într-un capitol separat. ... 80. Dacă în prima situație sfera de cuprindere a infracțiunii este determinată prin interpretarea însăși a normei de incriminare, în cel de-al doilea caz, întinderea domeniului de aplicare trebuie în mod necesar corelat cu dispozițiile legale care instituie conduita obligatorie sau interzisă. ... 81. Aplicând aceste reguli generale problemei de drept ce constituie obiectul sesizării de față, trebuie observat că, în măsura în care legiuitorul s-ar fi limitat să prevadă infracțiunea de la art. 272 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 31/1990, incriminând conduita acolo definită, fără însă a reglementa în mod specific, expres în cuprinsul legii acele interdicții în legătură cu care este instituită ulterior incriminarea, atunci interpretarea dată în prima orientare jurisprudențială ar fi fost cea corectă, deoarece determinarea sferei de cuprindere a normei s-ar fi făcut doar în raport cu conținutul constitutiv definit prin norma de incriminare, care nu distinge între calitatea de administrator al unei societăți pe acțiuni de cea de administrator al unei societăți cu răspundere limitată. ... 82. Cum însă nu ne aflăm în această ipoteză, ci în aceea în care legea penală în materie specială a reglementat în mod distinct și special interdicția în legătură cu care a fost instituită incriminarea, domeniul de aplicare al incriminării nu poate fi stabilit fără corelarea cu norma care impune conduita prevăzută sub sancțiunea pedepsei, decât cu riscul de a extinde în mod nepermis ceea ce a urmărit legiuitorul prin incriminare, adică prin aplicarea legii penale prin analogie în defavoarea acuzatului, încălcând principiul interpretării restrictive a legii penale. ... 83. Astfel, potrivit art. 144^4 din Legea nr. 31/1990, este interzisă creditarea/garantarea de către societate a administratorilor acesteia/obținerea de împrumuturi sau garanții de către administratori peste limita echivalentului în lei al sumei de 5.000 euro, norma fiind prevăzută în partea rezervată societăților pe acțiuni (secțiunea a III-a „Despre administrația societății“ a cap. IV „Societățile pe acțiuni“ din titlul III „Funcționarea societăților“ al Legii nr. 31/1990), fiind instituită doar cu privire la administratorii unor astfel de societăți. ... 84. De asemenea, potrivit art. 197 alin. (4) din aceeași lege, care este prevăzut în partea destinată societăților cu răspundere limitată (cap. VI „Societățile cu răspundere limitată“ din titlul III al Legii nr. 31/1990), se arată expres că dispozițiile privitoare la administrarea societăților pe acțiuni nu sunt aplicabile societăților cu răspundere limitată, indiferent dacă sunt sau nu supuse obligației de auditare. ... 85. De aici rezultă că, potrivit legii, interdicția instituită la art. 144^4 din lege nu se aplică și administratorului unei societăți cu răspundere limitată, ceea ce înseamnă că unui administrator al unei societăți cu răspundere limitată nu i s-a instituit o atare interdicție. ... 86. Prin urmare, dat fiind principiul legalității incriminării și a pedepsei, precum și cel al caracterului restrictiv al interpretării legii penale, nu se poate considera că norma de incriminare prevăzută de art. 272 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 31/1990 este aplicabilă și administratorului unei societăți cu răspundere limitată, cu privire la care legiuitorul nu a prevăzut interdicția de luare a unui împrumut de la societate, așa cum procedase în cazul administratorului unei societăți pe acțiuni. ... 87. Față de cele ce precedă, se impune admiterea sesizării formulate de către Curtea de Apel Constanța - Secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie în Dosarul nr. 27.888/212/2023, prin care se solicită pronunțarea unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept: „Dacă poate fi subiect activ al infracțiunii prevăzute de art. 272 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 31/1990, privind societățile, administratorul unei societăți cu răspundere limitată.“ ... ... ... ...