Decizia ÎCCJ nr. 428/2025 (HP)Punctul IX

IX. Înalta Curte de Casație și Justiție 52. Examinând sesizarea formulată, raportul întocmit de judecătorul-raportor, dispozițiile legale incidente și problemele de drept ce se solicită a fi dezlegate, reține următoarele: ... 53. În conformitate cu dispozițiile art. 475 din Codul de procedură penală, „Dacă, în cursul judecății, un complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului, învestit cu soluționarea cauzei în ultimă instanță, constatând că există o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective și asupra căreia Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat printr-o hotărâre prealabilă sau printr-un recurs în interesul legii și nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va putea solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată“. ... 54. Ca urmare, admisibilitatea unei sesizări formulate în procedura pronunțării unei hotărâri prealabile este condiționată de îndeplinirea cumulativă a următoarelor exigențe: – instanța care a formulat întrebarea să fie învestită cu soluționarea cauzei în ultimă instanță; ... – soluționarea pe fond a cauzei să depindă de lămurirea chestiunii de drept ce face obiectul sesizării; ... – chestiunea de drept supusă analizei să nu fi primit o rezolvare anterioară printr-o hotărâre prealabilă sau printr-un recurs în interesul legii și să nu facă obiectul unui asemenea recurs în curs de soluționare. ... ... 55. Examinând admisibilitatea sesizării prin prisma criteriilor sus-menționate, se constată următoarele: a) În speță, este îndeplinită prima condiție analizată referitoare la existența unei cauze pendinte aflate în curs de judecată în ultimă instanță, Tribunalul Bacău fiind învestit, în Dosarul nr. 5.455/180/2022**a2, cu soluționarea contestației formulate de condamnatul F.M. împotriva Sentinței penale nr. 249 din 26.02.2025 pronunțate de Judecătoria Bacău. ... b) Sub aspectul celei de-a doua condiții enunțate, se constată că ambele întrebări formulate de instanța de trimitere privesc, în esență, același aspect, respectiv dacă, în contextul procedurii prevăzute de art. 585 din Codul de procedură penală, în faza de executare, poate fi înlăturată aplicarea dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 187/2012 raportat la art. 40 alin. (2) din Codul penal referitoare la contopirea pedepselor aplicate prin două hotărâri definitive de condamnare la câte o pedeapsă rezultantă pentru mai multe infracțiuni concurente, în situația particulară în care noua pedeapsă rezultantă obținută prin aplicarea acestor dispoziții ar depăși cumulul aritmetic al celor două pedepse rezultante definitiv aplicate. ... ... 56. Instanța supremă a reținut în jurisprudența sa că este necesar ca sesizarea să tindă la interpretarea in abstracto a unor dispoziții legale determinate, iar nu la rezolvarea implicită a unor chestiuni ce țin de particularitățile fondului speței (Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, Decizia nr. 14 din 12 mai 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 454 din 24 iunie 2015, Decizia nr. 26 din 29 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 77 din 2 februarie 2016, Decizia nr. 28 din 29 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 912 din 9 decembrie 2015, Decizia nr. 3 din 10 februarie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 195 din 16 martie 2016, Decizia nr. 10 din 12 aprilie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 348 din 6 mai 2016, Decizia nr. 14 din 18 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 460 din 21 iunie 2016, și Decizia nr. 27 din 12 decembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 65 din 22 ianuarie 2018). ... 57. În ipoteza aprecierii ca admisibile a unor sesizări prin care se tinde, dimpotrivă, la dezlegarea unor probleme pur teoretice ori la rezolvarea directă a unor chestiuni ce țin de situația în cauză, există riscul transformării mecanismului hotărârii prealabile fie într-o „procedură dilatorie pentru litigii caracterizate, prin natura lor, ca fiind urgente, fie într-o procedură care va substitui mecanismul recursului în interesul legii“. ... 58. De asemenea, se observă că scopul reglementării art. 475 din Codul de procedură penală este preîntâmpinarea apariției practicii neunitare, titulari ai cererii de sesizare fiind doar instanțele, acestea având un drept suveran de a aprecia asupra sesizării, atunci când completul sesizat constată că, la procesul deliberării, interpretarea normelor de drept constituie o dificultate. ... 59. Din lecturarea încheierii prin care a fost sesizată Înalta Curte de Casație și Justiție cu întrebările supuse dezbaterii se observă că acestea nu ridică probleme de interpretare a textului legal întrucât dispozițiile art. 40 alin. (2) din Codul penal instituie, în mod clar și neechivoc, obligativitatea contopirii pedepselor pentru infracțiuni concurente, iar conținutul normei juridice nu generează dificultăți rezonabile de interpretare pe cale judecătorească. ... 60. În acest context, se reține că, în realitate, instanța de trimitere solicită pronunțarea unei soluții care să consacre o derogare de la regulile privind aplicarea tratamentului sancționator al concursului de infracțiuni, în sensul neaplicării dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 187/2012, prin raportare la art. 40 alin. (2) din Codul penal. ... 61. O asemenea derogare este fundamentată fie pe principiile legalității pedepsei, autorității de lucru judecat, individualizării și proporționalității sancțiunii penale, fie pe dispozițiile art. 3, art. 5, art. 6 alin. (1) și art. 7 din Convenția europeană a drepturilor omului, art. 49 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, precum și art. 22 alin. (2) , art. 23 alin. (12) și art. 53 alin. (2) din Constituția României. ... 62. Or, așa cum a statuat Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală în considerentele Deciziei nr. 26 din 23 noiembrie 2017 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 328 din 13 aprilie 2018), „procedura pronunțării unei asemenea hotărâri este condiționată (…) de existența unei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea cauzei în care s-a dispus sesizarea, nefiind permis a se apela la acest mijloc legal în scopul de a primi de la instanța supremă rezolvarea în concret a speței“. ... 63. Prin urmare, cererea de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală poate fi făcută numai în ipoteza în care, în cursul soluționării unei cauze, se pune problema interpretării unor dispoziții legale neclare, echivoce, care ar putea conduce la adoptarea unor soluții diferite în rezolvarea aceleiași spețe. ... 64. De asemenea, sub acest aspect, se constată că reluarea judecății cauzei aflate pe rolul instanței de trimitere în cel de-al treilea ciclu procesual nu se datorează unei dificultăți de interpretare a dispozițiilor legale incidente - modalitatea de contopire a pedepselor fiind deja indicată de instanța de control judiciar încă din primul ciclu procesual -, ci mai degrabă necesității de a evita aplicarea unei pedepse vădit inechitabile, prin raportare la pedepsele stabilite prin cele două hotărâri definitive de condamnare. ... 65. Or, prin Decizia nr. 7 din 2.03.2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație de Casație și Justiție, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, s-a stabilit în mod clar că, în aplicarea dispozițiilor art. 5 din Codul penal, în cazul pluralității de infracțiuni constând în săvârșirea unor infracțiuni anterior datei de 1 februarie 2014, respectiv a unor infracțiuni comise după intrarea în vigoare a noului Cod penal, pentru infracțiunile săvârșite anterior datei de 1 februarie 2014 se va aplica legea penală mai favorabilă - identificată ca fiind legea veche sau legea nouă -, iar pentru infracțiunile săvârșite sub imperiul legii penale noi, precum și pentru tratamentul sancționator al concursului de infracțiuni se va aplica legea nouă, conform art. 3 din Codul penal și art. 10 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal. ... 66. În concluzie, nu se constată existența unor dispoziții legale neclare, echivoce, a căror interpretare să solicite intervenția instanței supreme referitor la obligativitatea aplicării dispozițiilor art. 40 din Codul penal, obligativitate ce nu poate fi înlăturată nici în ipoteza particulară invocată de instanța de trimitere întrucât legea nu prevede excepții de la regula menționată, nici măcar pentru ipoteza în care inculpatul, în urma operațiunii de contopire, ar ajunge să execute o pedeapsă rezultantă cu o durată mai mare decât cea care ar rezulta în urma executării succesive a pedepselor rezultante parțiale. ... 67. Cu referire la condiția negativă impusă de art. 475 din Codul de procedură penală, respectiv asupra chestiunii de drept ce formează obiectul sesizării să nu se fi statuat anterior printr-o hotărâre prealabilă și să nu formeze obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, se constată că și această condiție de admisibilitate nu este îndeplinită. ... 68. Potrivit jurisprudenței Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală al Înaltei Curți de Casație și Justiție, sintetizată în considerentele Deciziei nr. 22 din 27 noiembrie 2019 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 90 din 7 februarie 2020), condiția ca „Înalta Curte de Casație și Justiție să nu fi statuat asupra chestiunii de drept printr-o hotărâre prealabilă sau printr-un recurs în interesul legii“ presupune ca instanța supremă să nu fi statuat prin dispozitivul și considerentele ori prin considerentele unei hotărâri prealabile anterioare sau ale unei decizii în interesul legii anterioare asupra chestiunii de drept. În ipoteza în care considerentele unei hotărâri prealabile anterioare sau ale unei decizii în interesul legii anterioare conțin elemente suficiente care să conducă la dezlegarea chestiunii de drept, sesizarea devine inadmisibilă. ... 69. Astfel, se constată că Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, a fost anterior sesizată cu o chestiune de drept substanțial identică, vizând posibilitatea instanței, în faza de judecată, de a înlătura aplicarea dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 187/2012, raportat la art. 40 alin. (1) din Codul penal, în ipoteza în care aplicarea acestora ar conduce la o pedeapsă rezultantă mai mare decât executarea succesivă a pedepselor, sesizare ce a fost soluționată prin Decizia nr. 17 din 17 martie 2021 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 514 din 18 mai 2021). ... 70. Atât cauza soluționată prin Decizia nr. 17/2021, cât și cea pendinte au la bază aceeași premisă - contopirea pedepselor aplicate pentru infracțiuni săvârșite sub imperiul vechiului și noului Cod penal, situație ce a condus la atingerea maximului general al pedepsei închisorii, într-un sens defavorabil inculpatului. Singura diferență între cele două sesizări constă în aceea că prima a vizat faza de judecată, în timp ce prezenta sesizare privește faza de executare, în care există două hotărâri definitive de condamnare. ... 71. Instanța supremă, prin Decizia ultim menționată nr. 17/2021, a respins ca inadmisibilă sesizarea formulată de Curtea de Apel Brașov - Secția penală, reținând în cuprinsul considerentelor că nu se poate folosi procedura hotărârii prealabile atunci când aplicarea corectă a dreptului se impune într-un mod atât de evident încât să nu lase loc niciunei îndoieli rezonabile cu privire la modul de soluționare a întrebării adresate în cauză, simpla lectură a celor două articole [art. 40 alin. (1) din Codul penal și art. 10 din Legea nr. 187/2012] fiind lămuritoare și neimpunând intervenția instanței supreme. ... 72. În consecință, s-a reținut, fără vreo distincție, că dispozițiile art. 40 alin. (1) din Codul penal instituie în mod clar și neechivoc obligativitatea contopirii pedepselor pentru infracțiuni concurente și conținutul normei nu generează dificultăți rezonabile de interpretare pe cale judecătorească. ... 73. De altfel, obligativitatea aplicării dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 187/2012, care impune folosirea regulilor privind concursul de infracțiuni prevăzute de Codul penal adoptat prin Legea nr. 286/2009, atunci când acesta reunește infracțiuni comise atât sub imperiul noului Cod penal, cât și al celui adoptat prin Legea nr. 15/1968, a fost consacrată prin Decizia nr. 7 din 2 martie 2016 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 251 din 5 aprilie 2016), pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală. ... 74. Prin această decizie, pronunțată ca urmare a sesizării formulate de Curtea de Apel Bacău, s-a statuat în mod expres că aceeași soluție se aplică și în situația existenței mai multor hotărâri definitive, aflate în puterea lucrului judecat, pronunțate pentru fapte concurente săvârșite atât înainte, cât și după intrarea în vigoare a noului Cod penal. ... 75. Mai mult decât atât, în considerentele Deciziei nr. 12 din 25 aprilie 2017 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 412 din 31 mai 2017), pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, prin care a fost respinsă sesizarea formulată de Tribunalul Ialomița, s-a reținut, în esență, că soluția stabilită prin Decizia nr. 7 din 2 martie 2016, referitoare la tratamentul sancționator aplicabil pluralității de infracțiuni ce cuprinde fapte comise atât înainte, cât și după intrarea în vigoare a Codului penal adoptat prin Legea nr. 286/2009, are caracter general. Aceasta este aplicabilă în toate ipotezele de pluralitate, indiferent de momentul în care se constată existența acesteia - în cursul judecății uneia dintre infracțiuni, al tuturor sau ulterior rămânerii definitive a hotărârilor succesive -, precum și indiferent de modalitatea de executare a pedepsei inițial dispuse, fie ea suspendată, fie executată efectiv. ... 76. Desigur, instanțelor de judecată le revine sarcina să verifice, în cazul concret, dacă aplicarea dispozițiilor art. 40 alin. (1) din Codul penal și art. 10 din Legea nr. 187/2012 respectă principiile proporționalității pedepselor, securității juridice, accesibilității și previzibilității desprinse din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, în interpretarea art. 3, art. 5 paragraful 1 lit. a) și art. 7 din Convenție, iar în caz contrar să le lase neaplicate în temeiul art. 20 alin. (2) din Constituția României. ... 77. În consecință, se constată că instanța supremă a oferit deja interpretări obligatorii și repere de aplicare a dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 187/2012, cu valoare generală, valabile în orice cauză în care aceste prevederi sunt incidente. Prin urmare, mecanismul hotărârii prealabile nu poate fi utilizat atunci când se urmărește doar aplicarea unui text de lege deja interpretat la circumstanțe particulare, determinate de elemente de fapt diferite. ... 78. În ceea ce privește solicitarea de sesizare a Curții Europene a Drepturilor Omului cu o cerere de aviz consultativ referitor la problema de drept invocată de către contestator, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală constată că solicitarea de sesizare a Curții Europene a Drepturilor Omului este inadmisibilă având în vedere soluția de inadmisibilitate adoptată cu privire la problema de drept supusă dezlegării. ... 79. Pentru considerentele expuse, constatând că nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 475 și 476 din Codul de procedură penală, sesizarea formulată de Tribunalul Bacău, Secția penală va fi respinsă, ca inadmisibilă, în temeiul dispozițiilor art. 477 din Codul de procedură penală. ... ...