Decizia CCR nr. 807/2018Punctul 8

8. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia invocă jurisprudența Curții Constituționale, de exemplu, Decizia nr. 363 din 7 mai 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 495 din 6 iulie 2015, Decizia nr. 405 din 15 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 517 din 8 iulie 2016, Decizia nr. 52 din 16 februarie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 219 din 24 martie 2016. Susține că și pentru infracțiunile asimilate celor de corupție ar trebui reglementate aceleași cerințe în ceea ce privește folosul necuvenit. Apreciază că un argument în acest sens reiese din compararea dispozițiilor art. 11 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu titlul IV din Legea nr. 161/2003. „Dacă pentru existența unui conflict de interese de natură disciplinară sau administrativă se impune dovedirea unui folos material concret, dobândit de către persoana aflată în conflict de interese, atunci aceeași cerință se impune și în ceea ce privește fapta penală“. Astfel, sintagma „dacă fapta este de natură a-i aduce direct sau indirect un folos necuvenit“, cuprinsă în art. 11 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, este vădit neconstituțională, neasigurând cerințele de calitate impuse de norma fundamentală. ...